Author Archives: Adrian Ciubotaru

I want you to hit me as hard as you can

Gramatica nu este punctul meu forte, însă încerc să mă tratez. Deși între timp m-am învățat să citesc orice text după ce l-am scris, atenția și răbdarea insistă să nu se numere printre calitățile mele.

Primesc destul de des corecturi pentru texele pe care le public aici. Le primesc pe mail, pe Yahoo! Messenger sau pe facebook (tot ce se publică aici este preluat automat pe contul meu de facebook). Într-un timp idilic, câteva prietene (Mana Ciutacu sau Anca Bundaru) mă citeau imediat și mă corectau pe loc, însă între timp ori le-am pierdut eu interesul, ori și-au pierdut ele răbdarea.

Motivația de-a scrie acest articol a pornit din observația jenei pe care o au majoritatea celor care îmi sugerează un typo, un dezacord sau o omisiune. Bună, mi-a plăcut articolul, chiar ai atins un subiect interesant și ai punctat câteva chestii bune etc. și etc., însă vezi, nu știu cum să-ți spun, dar ai câteva greșeli în text, sper să nu te superi ca îți zic.

Nu mă supăr!

Uimirea mea pornește dintr-un fapt care mi se pare foarte simplu. De vreme ce tu mă corectezi, mă ajuți și îți rupi din timpul tău să-mi atragi atenția asupra unor scăpări sau greșeli, iar pentru acest interes eu nu pot să fiu decât recunoscător. Rezultatele sunt pe măsură: texte mai curate, o responsabilizare din partea mea (data viitoare voi fi mai atent, bine c-am aflat ca verbul cutare se conjugă astfel ș.a.), sentimentul că cineva mă citeste și-și dă interesul.

Înțeleg că această atitudine de reținere apare din grija de a nu jigni pe celălalt arătându-i o carență de educație (gramatica) și de virtute (atenția și răbdarea), însă aici nu este cazul. O corectură sau o critică punctuală este binevenită, iar acest lucru nu se întâmplă pentru că am o inimă mare și generoasă sau pentru ca pozez în înțelept.

Sunt direct interesat ca textele pe care le livrez să fie curate și periate și sunt deschis către orice prilej de-a învăța și de a crește. La urma urmei, dacă prietenii sau cititorii nu-ți sunt prilej de corectură și atenționare, atunci care mai este rostul?

Concurs cu premii de la Paralela 45

Articolul de mai jos este despre un concurs oferit și sponsorizat de Paralela 45.

Despre Paralela 45 am mai scris aici cu ocazia celor două blogtripuri de anul trecut la care ei au participat ca sponsori principali. Acum împlinesc 20 de ani de acvitate și doresc să puncteze această aniversare cu un concurs pe măsură.

Marele premiu constă o vacanță de 5 zile la Londra împreună cu două bilete la concertul Bon Jovi care va avea loc în aceeași perioadă (9-13 iunie 2010). În concurs te poți înscrie prin intermediul aplicatiei de pe site, prin aplicația facebook sau prin intermediul unor widgeturi pe care le poți prelua pe blogul tău sau pe site-ul tău.

În afară de excursia la Londra, Paralela 45 mai pune în joc alte două premii suplimentare:
– o minivacanță la Praga de 4 zile pentru două persoane
– o minivacanță pe Valea Prahovei de 4 zile pentru două persoane

Pentru aceste două premii te poți înscrie dacă ai un blog sau un site preluând widgeturile de pe pagina concursului.
Te poți înscrie cu maxim trei bloguri în concurs, iar pentru alte detalii vezi regulamentul.
Concursul a început pe 19 martie, iar ultima zi de înscrieri este 20 aprilie. Baftă!

Manifest pentru frumusețea naturală

logo_-150x150

Nu este despre tristețe
În mod uimitor sau nu, există femei care știu că interesul pe care-l stârnesc în rândul bărbaților este unul trucat, este unul bazat pe acea frumusețe de ambalaj accentuată prin tot felul de produse cosmetice. E o tristețe pe umerii oricărei femei care se află pe o scenă plină de măști.

Aceste femei poartă cu sine tristețea unei vieți care nu este a lor, însă pe care s-au văzut nevoite s-o trăiască din această frică de singurătate care ne macină pe toți. Sunt acele femei care știu – de multe ori fără să și-o recunoască – că încă n-au găsit bărbatul care să le strângă în brațe dimineața, atunci când nu sunt machiate sau atunci când părul este răzvrătit în toate direcțiile sau atunci când aleargă prin ploaie sau prin nisip.

E despre încredere
Ați observat cu ce grație se mișcă o femeie care se simte iubită pentru ceea ce este? Ați văzut cum așază spațiul și oamenii în jurul ei? Dacă faci un exercițiu de memorie și încerci să-ți amintești de o asemenea femeie în rândul prietenilor și cunoscuților tăi, vei observa că nu poți deloc să-ți aduci aminte de machiajul ei. Vei vedea că tot ce apare din ea însăși în amintirea ta este o prezență, un zâmbet, un gest, un mers sau încrederea cu care primește oamenii și evenimentele în viața ei.

Nu sunt împotriva oricărei forme de machiaj, însă dacă ne putem aminti machiajul unei femei din viața noastră, atunci în mod clar nu am iubit-o sau – și mai grav – nu s-a lăsat ea însăși iubită.

E despre pasiune
Cea mai frumoasă profesoară pe care am avut-o în liceu preda istorie și avea cel mai hidos și cel mai mare nas imaginabil. Avea un nas cu o umbră proprie și a cărui apăsare probabil îi schimba centrul de greutate, însă în ciuda acestei piedici, frumusetea îi ieșea la iveală prin toții porii. Era tânără, tocmai terminase facultatea, iar pasiunea pe care o dăruia în timpul orelor, dinamica pe care reușea să o creeze și dorința de-a ajunge cu cât mai mulți elevi la capătul înțelegerii evenimentelor istorice, desfășura în jurul ei aura unei frumuseți în față căreia nu puteai decât să te predai.

Am realizat atunci că toate femeile care pun pasiune în ceea ce fac sunt frumoase, fără excepție. Nu există urâțenie decât în lipsa entuziasmului, iar frumusetea nu este despre ceea ce arăți că ești, ci despre ceea ce faci să fii.

Este despre frumusețea naturală
Frumusețea naturală nu este doar despre ceea ce ți-a lăsat natura sau Dumnezeu la îndemână. Mai mult decât orice, este despre ceea ce lași în tine însăți să înflorească. Aici vorbim de pasiune, despre entuziasm și despre încredere. Încrederea în frumusețea sub care se desfășoară sufletul tău este cea mai mare resursă pe care o ai la îndemână.

Întotdeauna am apreciat mai mult lucrurile pe care oamenii și le fac singuri decât darurile cu care au fost înzestrați. Întotdeauna am respectat o femeie care a știut să se clădească pe sine în pasiunea și entuziasmul propriu. Am respectat acele femei care fac ceea ce le place, care nu se înglodează în slujbe mici făcând lucruri care le urâțesc.

Frumusețea adevărată a unei femei este capătul unui drum de primenire interioară, este rezultatul victoriei în lupta cu ea însăși, iar o femeie victorioasă nu poate transmite decât frumusețe.

Frumusețea este o atitudine
Nu cred în tratamente care îți vindecă ficatul, însă îți lasă rinichii în paragină. Nu cred în fragmente, la fel cum nu cred în frumusețe pe compartimente sau pe sertărașe. Este ca și cum te-aș iubi, dar nu ți-as respecta ceea ce faci, e ca și cum ți-aș picta doar un furuncul și ți-aș omite ochii.

Cred într-o atitudine care te așază pe un drum la al cărui capăt este frumusețea la care toate femeile visează. Cred că frumusețea este o atitudine curajoasă și plină de încredere cu privire la ceea ce ești și mai ales cu privire la ceea ce poți fi.

Ca toate lucrurile importante din viața noastră, frumusețea este efectul unei munci cu noi înșine. Nu contează ceea ce facem, nu contează pe cine am iubit, însă dacă într-un final devenim mai frumoși și mai încrezători decât eram la început, atunci vom știi că ne-am așezat pe drumul cel bun. Cum recunoști o femeie frumoasă? Ce fel de frumusețe poate salva lumea?

P.S.: Dacă dorești să susții manifestul de mai sus sau pur și simplu nu te-ai regăsit și dorești să dai o replică, te invit să preiei iconița de mai sus în articolul tău și să pornim un schimb de opinii și de stări de spirit.
Au mai scris despre acest subiect în cadrul campaniei inițiate de Nivea: Bobby Voicu, Ionuț Oprea, Dragoș Bucurenci, Cabral Ibacka, Cristian Manafu, Mihai Dobrovolschi.

Note de lectură: Tribes

tribes

You don’t need a keyboard to lead… you only need the desire to make something happen.

The explosion in tribes, groups, covens and cirles of interest means that anyone who wants to make a difference can.

Wihout leaders, there is no followers.
You’re a leader.
We need you.

Do you believe in what you do? Every day? It turns out that belief happens to be a brilliant strategy.

Fear of change is built into most organism, beacause change is the first sign of risk.

Heretics are the new leaders. The ones who challenge the status quo, who get out infront of their tribes, who create movements.

Tribes give you leverage.

Leadership isn’t difficult, but you’ve been trained for years to avoid it.

Leaders have followers. Managers have employees.
Managers make widgets. Leaders make change.

What people are afraid of isn’t failure. It’s blame. Criticism.
We choose not to be remarkable because we’re worried about criticism.

How can I create something that critics will criticize? Continue reading

Note de lectură: Here Comes Everybody

l9780141030623

Making a mark on the world is a common human desire.

Revolution doesn’t not happen when society adopts new technologies – it happens when society adopts new behaviors.

Shared awareness is the ability of many different people and groups to understand a situation and to understant who else has the same understanding.

Whenever you improve a group’s ability to communicare internally, you change the things it is capable of.

When you neighbor walks your dog while you are ill, or the guy behind the counter trust you to pay him next time, social capital is at work. It is the shadow of the future.

– de căutat: Robert Putnam – Being Alone, 2000

The suburbs reduce the likelihood of chance encounters.

Interactions at work produce the kind of familiarity and trust that used to be more a part of the fabric of our communities.

Now it is easier for groups to Continue reading

Avem nevoie de situații limită

Citisem cândva pe undeva că zilnic avem în jur 60.000 de ganduri, iar 95% dintre acestea se repetă. Unele se repetă cu spor (pentru a accentua contururile unei personalități), însă majoritatea gândurilor recurente constituie un bruiaj și frână sau trimite cu gândul la o situație să facem baie în aceeași apă de prea multe ori.

Accelerarea către situațiile limită se face dincolo de gânduri și de cele mai multe ori în detrimentul lor.
Mă interesează situațiile limită pentru că le văd ca niște surse de autenticitate în viața mea. Sunt acele situații în care renunț la bruiajul propriilor gânduri și îndrăznesc să pășesc dincolo de ceea ce controlez în mod conștient. Un dans te poate duce într-o situație limită, o mișcare în afaceri, o nouă dragoste, o demisie, o săritură din avion sau un incipit vita nova. Jocul este o situație limită, povestea este o situație limită, darul este o situație limită.

Oriunde putem găsi prilejuri de autenticitate atunci când ne hărțuim propriul confort.

Ador situațiile limită pentru că în mijlocul lor “mă trădez” cel mai bine pe mine însumi. Caut situațiile limită pentru că îmi subțiază gândurile și le transformă în stări de spirit. E un soi de fericire care se întâmplă doar când mă încredințez unor situații care mă adâncesc și-mi împing limitele mai departe.

Îmi plac acei oameni care se trădează în spontaneitate lor; îi vezi dincolo de orice “calcul”, emanând încredere, dincolo de orice trucaj sau cenzură. Ador această spontaneitatea pentru că este rodul unor reconfigurări la un nivel mai mai adânc decât eul cotidian. Spațiul creat de spontaneitate este cel mai fertil sol pentru dezvoltarea mea personală.

Eul meu cotidian este ca un vestiar unde mă așez după ce vin de pe teren. Astfel, lupta este în altă parte și cu cât petrec mai puțin timp în același vestiar cu atât mă simt mai viu și mai spontan. Vorba acelui personaj nebun, I just don’t want to die without a few scars.

Documentaries about food

Food_inc

3. FreshNew thinking about what we’ re eatingfacebook page – via Green Planet Blues

2. Food, Inc. (2008) – este un documentar care argumentează împotriva agriculturii industriale, a tot ceea ce înseamnă fast-food și alimente procesate. Pe aceeași linie, am programat King Corn (2007) și Super Size Me (2004).

1. Food Matters (2008)Let Thy Food Be Thy Medicine – este unul dintre cele mai bune documentare văzute în ultimul timp. Povestește despre tratamente nutriționale, we need education not medication, despre nevoia unei noi paradigme în tratarea bolilor.

Resurse:
The 10 Best Food Documentaries of All Time
Watch Free Documentaries Online

Odată ce-ai început să le ai, nu te mai poți ascunde de visele tale

Realitatea este fluidă și se mulează foarte bine pe ceea ce îmi doresc. Se mulează foarte bine pe traseul meu destinal (ce lecții trebuie să învăț, ce frici trebuie să depășesc, ce angoase trebuie să înfrunt sau ce posibilități trebuie să-mi desfășor). În funcție de așteptările mele și de semnalele pe care le arunc în jurul meu, anumite lucruri încep să mi se întâmple, iar alte lucruri încep să nu mi se mai întâmple.

Nu există – cum spun multe retorici motivaționale – o relație de cauzalitate între ceea ce-mi doresc și ceea ce mi se întămplă, însă cu siguranță există o relație între ceea ce simt și ceea ce permit să mi se întâmple.


Multe lucruri mi se întâmplă pe baza proiecțiilor și în urma semnalelor pe care le transmit în jurul meu. Multe oportunități, multe persoane intră în viața mea pe ușa deschisă de stările mele de spirit, pe măsura așteptărilor și potriva idealurilor mele.

Există un proces de aliniere a evenimentelor în jurul nostru în funcție de ceea ce simțim și mai ales în funcție de ceea ce transmitem (prin vorbe, stări, acțiuni). Dacă voi fi preponderent-optimist timp de două săptâmâni, anumiți oameni se vor alinia în jurul meu. Dacă voi fi preponderent-pesimist, cu totul alți oameni vor începe să mă frecventeze.

Dacă proiectezi dorința de-a juca fotbal în jurul tău, ți se va întâmpla să ai ocazia să joci fotbal. Dacă proiectezi încredere, vei primi încredere. Dacă proiectezi idei bune, vei primi idei bune.
Câmpul social din jurul nostru este foarte receptiv la ceea ce noi proiectăm, iar acestă stare de fapt lucrează spre avantajul sau spre dezavantajul nostru.

Astfel, provocarea ar fi nu este doar să experimentezi o stare de spirit, ci să încerci s-o proiectezi în jurul tău. Nu este suficient să ai un vis, trebuie să-l proiectezi în jurul tău pentru a crea condițiile îndeplinirii lui.
Visele trebuie să fie ofensive, doar astfel ajung să se împlinească. Iar visele cu adevărat ofensive (acelea care se vor împlini) sunt acelea care îî implică și pe ceilalți, nu numai pe tine.

O dată ce-ai început să le ai, nu te mai poți ascunde de visele tale. Vei fi îndemnat prin toate canalele să lupti pentru pentru împlinirea lor.

Este nevoie să comunicăm în permanență ceea ce ne place, ceea ce visăm să facem sau ce speranțe avem pentru ca universul social din jurul nostru să știe cum să ne acceseze, să știe de unde să ne ia. Dacă proiectezi nevoia de cărți, ți se vor întâmpla cărți!

Degeaba visăm, dacă nu îndrăznim să împărtășim visul celorlalți. Degeaba știm ceeea ce ne place, dacă nu îndrăznim să proiectam ceea ce ne place în jurul nostru. Mediul în care ne mișcam zilnic trebuie să vibreze de visul nostru.

Majoritatea oamenilor nu-și comunică visele pentru că în ele au pus tot sufletul lor și se simt vulnerabili împărtășindu-l, însă starea de fapt este alta: atunci când ești în visul tău ești mai puternic decât atunci când ești în realitatea altora.

A fi om înseamnă a-ți asuma responsabilitatea de a te lupta pentru un vis, de-a purta în tine o poveste.