România este ca un corp bolnav. Îți aduce mereu aminte că este acolo, necesită atenție și timp, cere mereu pastile și intervenții, te face să te plângi altora, dar când alții ți-l atacă, începi să-l lauzi zgomotos.

Faptul de a fi român este un deranj psihosomatic de care ne izbim zilnic pentru că, nu-i așa?, aproape în orice moment ceva ne doare.

România ideală ar fi cea care ne-ar face să uităm că o locuim și care nu ne-ar aduce aminte zilnic – sub diferite chipuri – că suntem români.