Mă uitam zilele trecute la niște poze făcute de Adrian Petrișor și – dincolo de admirația mea estetică – m-am gândit la trucajul realității pe care îl implică un aparat foto. Știm că orice fotografie e manipulare, dar în acest caz cosmetizarea – ajutată și de un soft de editare – este destul de accentuată.

Pe scurt, în ciuda gândurilor unor corporatiști care visează prin birouri sau acelora care s-au blazat în mediul urban, viața la țară nu este idilică. Se muncește mult, productivitatea e scăzută, expunerea la intemperii este mai mare și accesul la simboluri ale modernității este costisitor (instituții, școli).

Am întrebat pe Facebook ce contraargumente există pentru cei care doresc să se mute la țară și, dincolo răspunsurile pro sau contra, cea mai haioasă motivație mi s-a părut următoarea:

Uite ca sa-ti dau si eu un contraargument (am trait asta): impreuna cu o vecina am iesit sa alergam (pe-nserate sa nu ne vada lumea) pe ulite… si un om ne-a spus asa: dar nu mai bine luati o sapa sau o furca daca tot vreti sa faceti miscare?” Adica omul s-a gandit ca suntem niste fitoase, ori puturoase…. Si de atunci nu am mai facut asta.  Deci nu prea poti sa faci jogging la tara. E suficient? (Ana Savescu)

Un simplu obicei urban, în ochii unor țărani, este o simplă pierdere de vreme și de energie. Să mai spună cineva că pragmatismul s-a născut la sat.