Vodafone ne-a făcut o surpriză frumoasă lansând un e-book cu toate poveștile noastre de la ANONIMUL. Cartea cuprinde toate articolele postate pe durata festivalului de către Irina Margareta Nistor, Cristina Bazavan, Oltea Zambori, Bogdan Besliu și subsemnatul.
Este o idee inedită de a prezenta festivalul ANONIMUL văzut de oameni diferiți, cu gusturi diferite, însă cu aceeași admirație pentru tot ce înseamnă frumos.
E-book-ul poate fi descărcat de aici (fișier .pdf).
Cei care mă cunosc știu cât de important este pentru mine trezitul de dimineață. Sunt matinal din mai multe motive: am alt tonus pe tot parcursul zilei, îmi termin mare parte din treabă până la prânz, iar apoi sunt “liber” să-mi programez întâlniri, să ies, să mă plimb sau să citesc ceva.
De modul cum îmi gestionez dimineața depinde cum va voi simți pe tot parcul zilei și realizez astfel cât de importante îmi sunt diminețile.
De asemenea, cei care mă cunosc știu cât de problematic sunt când este vorba de mic dejun, masa peste care sunt obişnuit să sar aproape zilnic.
De câteva săptămâni, am acceptat o provocare pe care nu credeam că o voi duce la capăt. Am primit câteva pachete de biscuiţi belVita Start pentru a-i încerca la micul dejun şi pentru a urmări efectele. Stiu că sună ca un experiment, însă nu suntem prea departe.
Fructele sunt bune dimineaţă doar ca parte dintr-un mic dejun mai consistent care îmi lipsea şi pe care l-am încercat cu biscuiţii ăştia noi.
În ultimele trei săptămâni, am stat doar câteva zile în Bucureşti, iar în restul zilelor am fost doar pe drumuri. La mare, la munte, în Deltă. S-a întâmplat să iau mereu cu mine câteva pachete de biscuiţi belVita şi nu am de ce să mă plâng din mai multe motive.
I-am încercat cu lapte în primele zile. Au fost buni, însă în timp ce mâncam, visam la ochii deschişi la cafeaua de după (prima cafea a zilei).
I-am încercat cu cafea şi şi-au făcut treaba din plin. Pe lângă faptul că îmi place să beau cafea în fiecare dimineaţă, experienţa cu biscuiţii mi-a arătat de două lucruri: cafeaua este bună, biscuiţii sunt buni, iar combinaţia este delicioasă.
Sunt nişte biscuiţi – special concepuţi – pentru micul dejun, iar acest lucru l-am observat într-un mod neaşteptat. Sunt consistenţi fără să pară grei. Sunt hrănitori fără să ceară de la tine efortul de a-i mânca în cantităţi mari. În descrierea produsului scria ceva de genul eliberare treptată de cabrohidraţi și cred că de aici vine efectul de lungă durată al sațietății.
Nu încerc să fac reclamă, nu mă pricep și nu cred că lumea va începe să rupă rafturile de biscuiți pentru micul dejun doar pentru că eu m-am lăsat cucerit de belVita. Povestesc o experiență, despre cum mi-am schimbat – în bine, sper – atât obiceiurile matinale, cât și pe cele alimentare. Pentru mine, experiența are o valoare atât personală, cât și profesională. Îmi plac să fiu matinal și o mare parte din muncă o fac dimineața și este de la sine înțeles să caut orice soluție pentru a-mi începe ziua în formă și pus pe treabă.
Multe lucruri bune sau rele ni se întâmplă în funcție de împrietenirea noastră cu timpul. În funcție de asumarea unor ritmuri, unele lucruri ni se întâmplă, iar altele ne ocolesc.
De exemplu, gândește-te când ai fost ultima dată grăbit și încearcă să-ți amintești ce ai văzut în jurul tău atunci când alergai în spațiul unei urgențe sau al unei întârzieri. Vei observa că atunci când te grăbești, privirea ți se îngustează și foarte puține lucruri rămân în amintirea ochilor tăi. Este ca un imens proces de selecție.
Atunci când suntem panicați devenim foarte selectivi, spectrul privirii se îngustează și ajungem să fim focusați doar pe motivul panicii. Când ne grăbim, când suntem panicați, când avem emoții, vedem foarte puține lucruri în jurul nostru și, mai mult decât atât, timpul ajunge să curgă altfel.
Timpul se scurge cu o viteză sau cu o alta, în funcție de cum alegem să privim. Când te gândești la acest lucru, realizezi că realitatea este extrem de fluidă dacă o putem filtra prin propria privire și dacă îi putem regla viteza cu care se strecoară în sufletul nostru.
Lumea ți se așează în jur în funcție de ce semnale reușești să transmiți. Dacă transmiți frică, motivul fricii îți vă ieși în față. De ce ți-e frică nu scapi, spune vorba. Dacă așezi încredere, vei găsi motive de a-ti consolida această încredere. Dacă așezi vise și idealuri la picioarele tale, vei observa cum spațiul din jur se va ordona în funcție de aceste proiecții.
Nu de puține ori am impresia că evenimentele care apar în viața mea sunt deja preselectate de starea mea de spirit. Cum și cum fericirea nu depinde de realitate, ci de regulile pe care mi le asum, de proiecțiile pe care îmi fac curaj să le risc. Lumea se împrietenește repede cu sufletul pe care reușim să îl așezăm în mijlocul privirii noastre.
Am fost inspirat de rândurile de mai sus urmărind interviul de mai jos și lăsând ca cele 7 minute să se scurgă prin gândurile și amintirile proprii:
Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.
Îmi dau seama când deraiez de la propriile pasiuni, atunci când timpul începe să curgă altfel în jurul meu, atunci când apare plictiseala şi lipsa de chef. Îmi dau seama când sunt în mijlocul lucrurilor care îmi plac atunci când nu simt timpul din jurul meu, atunci când nu mă apasă curgerea lui. Mai bine spus, atunci când trecerea timpului se transformă în pe-trecere.
În această deraiere, caut în jurul meu repere și indicatoare umane. Oameni oameni pasionaţi de ceea ce fac și oameni care și-au dus pasiunea dincolo de inerția amatorilor.
Ca și pe Alexandru Tomescu, pe Cosmin Bumbuț l-am cunoscut tot la Tășuleasa. Imaginează-ți o pădure de stejari unde pe fiecare copac erau agățate fotografii realizate, imaginează-ţi oameni păşind pe frunze în tabloul unei expoziții foto în natură. Un tabloul în care nu ştiai dacă fotografiile se încadrează în peisaj sau mai degrabă peisajul se topeşte în forța fotografiilor.
Printre acei copaci, printre acele fotografii, Cosmin Bumbuț era o prezență discretă și fragilă care nu avea niciun semn al forței sale artistice. Dacă nu l-ai fi știut din aparițiile sale media (de asemenea, discrete), n-ai fi bănuit că fotograful se plimbă cu tine şi te privește cum îi admiri creația, decupând poate dreptunghiuri cu privirea.
Orice om contemporan cu propria pasiune transformată în meserie conţine o parte din misterul condiţiei umane. Atât forţă, cât şi vulnerabilitate. Atât adâncime, cât şi bucuria simplă de a trăi. Interviul de mai jos – căruia te invit să-i dedici 7 minute din această frumoasă zi – spune această poveste despre pasiune, despre oameni şi despre calitatea timpului petrecut printre pasiuni şi oameni.
Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.
Este o mare bucurie pentru mine să fiu invitat de către Vodafone – partener al festivalului – ca blogger oficial la Festivalul Independent ANONIMUL care se va desfăşura în perioada 8-14 august 2011, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunarii. Îmi doream și în anii trecuți să ajung la ANONIMUL, însă parcă niciodată nu s-au aliniat planetele.
Alături de Irina Margareta Nistor (critic de film) şi Cristina Bazavan (jurnalist şi blogger) voi transmite zilnic impresii şi cronici de film atât pe blog, cât şi pe Vodafone Buzz.
Dincolo de toate astea, pentru cititorii acestui blog am două veşti și mai bune:
1. În afară de “corespondenţii oficiali” menţionaţi mai sus, Vodafone Buzz scoate la concurs un al patrulea post de blogger oficial la ANONIMUL. Trebuie să îți demonstrezi afinitatea cu lumea filmului printr-o recenzie postată pe blogul personal. Concursul se va desfășura pe pagina de Facebook Vodafone Buzz și are ca termen limită luni, 8 august, ora 12:00.
2. Zilnic, toți cei care vor urmări poveștile noastre transmise de la festival vor putea participa la concursuri ce vor avea ca premii “kit-uri de supraviețuire în Deltă”: cartele Vodafone, articole de protecție solară și impotriva țânțarilor etc.
După prezența la la FITS, invitația din partea Vodafone de a merge la ANONIMUL este a două șansă pentru mine de a participa ca blogger oficial la un mare eveniment cultural în acest an.
Am dat de câteva ori play la filmuleţul de mai jos şi tot nu-mi vine să cred ce sunete se pot scoate dintr-o chitară electrică. Nu orice chitară, ci una Fender Stratocaster despre care cunoscătorii spun că este una dintre cele mai bune.
Această chitară semnată de Jon Bon Jovi – doar trei exemplare sunt aduse în România – poate fi câştigată în cadrul unei promoţii Ciuc Premium atât pe site, cât şi pe Facebook.
Dacă ai un prieten pasionat – amator sau profesionist, care cântă într-o formație sau nu, care vrea să învețe sau să se perfecționeze pe un instrument bun – şi dorești să-i faci o bucurie, povestește-i despre această șansă.
Îmi amintesc când într-o pădure de stejari cineva şi-a luat vioara şi a cântat câteva arii de Bach încât zecile de persoane adunate au amuţit, lăsând parcă natura să participe la muzica care se curgea din vioara artistului.
Pe Alexandru Tomescu nu l-am prins niciodată într-o sală de concerte, însă am avut bucuria să-i savurez muzica în mijlocul unei păduri de stejari în cadrul unui proiect Tășuleasa Social. Ne-am adunat atunci în cerc, iar în mijlocul nostru, Alexandru Tomescu a început să se joace cu vioara într-un asemenea mod încât aveai impresia că întreaga pădure cântă împreună cu el.
Am simţit atunci că am intrat într-un alt timp împreună cu artistul. Am simţit atunci că tot ce faci cu pasiune are legătură cu stăpânirea timpului. Timpul trece altfel când pui suflet în ceea ce faci. Se dilată, capătă alte ritmuri şi se îmbogăţeşte în vibraţii noi.
Mă gândesc la situaţiile în care am uitat de mine şi nici n-am simţit cum trece timpul. În interviul de mai jos, Alexandru Tomescu povesteşte despre cum nici nu a simţit când s-a întunecat afară după 20 de minute (i s-au părut lui) de cântat la vioară.
N-am îndrăznit atunci să fac cunoştinţă cu Alexandru Tomescu. L-am privit, l-am admirat şi l-am ascultat de la distanţă. Eram fascinat de modestia unui artist care reuşea să îmbine atât de insolit fragilitatea prezenţei sale şi forţa artei sale. Îmi dau seama acum că acest paradox are legătură cu timpul. Pentru artişti, timpul trece altfel, spune Alexandru Tomescu în interviul de mai jos pe care te invit să îl priveşti indiferent dacă eşti la birou, acasă sau pe drumuri.
Interviul cu Alexandru Tomescu face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.
Am fost plecat săptămâna asta prin țară și îmi pare rău că n-am apucat să anunț evenimentul de azi organizat de Revista Biz la finalul campaniei BCR Refinanțare.
Evenimentul – o premieră în sine – a fost un prilej de lămurire pentru atât pentru cei direct interesați de campaniile online (companii, agenții și bloggeri), cât și pentru cei deranjați de această campanie sau cei stresați de afluxul de mesaje sau (un termen popular în mediile online) hateri.
Dincolo de regula deja clasică în blogosferă (o campanie nu e bună dacă nu mă include și pe mine), pot spune că mi-a plăcut mult provocarea lansată de BCR (împreună cu Revista Biz și Blogal Initiative – Chinezu) pentru comunitate, o provocare care s-a dovedit inspirată ținând cont de rezultate, buzz-ul creat și precedentul care s-a stabilit cu această ocazie.
A fost o campanie dificilă (nu-i ușor să ambalezi un produs de refinanțare), o mișcare curajoasă (ținând cont de riscurile asumate și lipsa de control asupra mesajelor) și o inițiativă care va deveni studiu de caz clasic de campanie interactivă (buget versus rezultate, angajarea comunității și riscurile asumate).
Impresiile de la evenimentul de azi pot fi găsite pe hashtag-ul #refinantare, iar o monitorizare oferită de Zelist Monitor o găsești aici.
Acum câteva luni, în cadrul inițiativei AVON de a premia 125 de femei pentru schimbare, scrisesem despre fosta mea profesoară de română. Un om drag care mi-a inspirat pașii în acei ani zăpăciți ai adolescenței.
Între timp, s-au strâns o mulțime de povești şi s-au propus o mulțime de nume. Sunt oameni curajoşi şi plini de iniţiativă care fac o mulţime de lucruri bune şi care merită cel puţin o apreciere simbolică.
Între 1 iulie – 15 august, aceste femei minunate pot fi votate o singură dată în 24 de ore prin butonul ”Îmi place” de pe pagina de prezentare a fiecărei femei propuse.
Eu am deja preferinţele mele, câţiva oameni pe care îi cunosc şi îi apreciez pentru ceea ce fac şi ceea ce inspiră în jurul lor: Elena Marineci, Tara Duveanu, Andreea Borţun sau Anamaria Hâncu.