În plină criză, lucrurile se cam stricaseră în agenția de publicitate unde lucram pe atunci. Bugete tăiate, evenimente și campanii anulate, clienți panicați. În acea atmosferă în care bonusurile se tăiaseră și nemulțumirea o simțeai în aer, șeful de la departamentul de creație ne-a scos pe terasă la o discuție lămuritoare.
Întinși pe niște scaune cu design futurist, având în față cafele și țigări, ascultam un discurs despre norocul de a lucra în publicitate chiar și în vreme de criză. Ca un semn ajutător pentru o comparație care avea să vină, undeva, peste drum, niște muncitori își mânuiau târnăcoapele în asfaltul încins al amiezii. Continue reading
Un drum de poveste – 4 în mașină
E un drum care mi-a rămas în minte de prima dată, în vara lui 2009, când – alături de câţiva bloggeri – am plecat către Vama Veche prin sudul Dobrogei. Atunci eram mai mulţi în două maşini, iar de data aceasta mergem în sistemul 4inmasina.ro.
Traseul este afişat mai jos, iar după trecerea cu bacul a Dunării urmează un drum aproximativ paralel cu graniţa. Un drum aproape liber, pitoresc și plin de istorie (Mănăstirea Dervent, Tropaeum Traiani sau cetatea de la Adamclisi) pe care îl voi reface vineri, 3 mai .
Despre 4inmasina.ro
www.4inmasina.ro este disponibil un nou serviciu de carpooling dedicat publicului din România. Acest serviciu are în vedere promovarea comportamentului de împărțire a mașinii cu alți pasageri, cu scopul de a reduce traficul și emisiile de carbon, dar și de a diminua cheltuielile cu combustibilul sau a face parcursul drumului mai distractiv.
Poze din călătorie voi pune pe Facebook și pe #4inmasina.
În vizită la fabrica Ford de la Craiova
Luni dimineața, la o cafea, împărțeam cu Răzvan Baciu un B-MAX cu un rezultat foarte simplu:
“Conduc eu până acolo și la întoarcere o iei tu.”
Ne aștepta un drum până la Craiova, la Fabrica Ford, unde urma să participăm la evenimentul de presă care a inclus lansarea producției noului motor Ecoboost de 1.5 l, un motor care va echipa viitorul Ford Mondeo (China, Europa) și actualul Ford Fusion (SUA).
Răzvan dorea să filmeze în fabrică, iar eu reveneam după un an în același loc unde participasem la lansarea producției modelului B-MAX. Acum, printre zumzetul roboților industriali și explicațiile unui inginer, am parcurs traseul de producție al noului motor de 1.5 L Ecoboost într-o hală imensă unde ai fi putut parca un avion.
Prima impresie: totul curat și totul plin de reguli (atât pentru muncitori, cât și pentru vizitatori). Reguli de protecție a muncii și reguli care implică procesul de fabricare. În jurul tău, dincolo de toate utilajele și toți roboții, muncitori îmbrăcați în uniforme alb-albastre. De toate vârstele și de toate calificările (dacă se poate spune astfel).
E un proces lung și plin de standarde care trebuie respectate: de exemplu, un arbore cotit vine în stare brută din Spania, este finisat la Craiova și îl vei întâlni în cadrul unui motor care va echipa o mașină cu sigla Ford condusă de un chinez sau de un american.
În cadrul aceleiași vizite, am mai aflat că:
- Ford a investit aproximativ 230 de milioane de euro pentru modernizarea și tehnologizarea uzinei de motoare de la Craiova (investiția totală depășește 800 de milioane de euro)
- Există legătură strânsă între Ford România și Universitatea din Craiova (donații de mașini și motoare, proiecte comune sau posibilități de practică pentru studenți și de angajare pentru viitorii specialiști)
- Au fost demarate procedurile de concesiune pentru autostrada Pitesti – Craiova
La întoarcere, în drumul spre Bucureşti, a urcat Răzvan la volanul B-MAX-ului şi a început altă aventură. Răzvan se grăbea, Răzvan este un şofer experimentat, Răzvan conduce de obicei un Subaru Impreza STI. B-MAX e o maşină cuminte pentru o familie tânără, este echipat cu un motor de 1 L Ecoboost care dezvoltă 125 CP, dar nu cred că a muncit atât de mult cum a făcut-o pe traseul Craiova – Bucureşti.
La sosire, deşi ne aşteptam la o altă cifră (mai mare), consumul final a arătat un banal 8.4 l/100 km.
Au mai scris despre eveniment: 0-100.ro, automarket.ro, turatii.ro.
Galeria foto completă este pe Facebook.
O țară plină de excepții
Nu e un mit. Eu am un unchi care, ori de câte ori venea în București, lăsa mașina la marginea orașului și nu se aventura singur în traficul bucureștean. Dacă nu cunoști străzile și dacă ești obișnuit cu traficul unui oraș mai mic, Bucureștiul pare o zonă de război. Toți se grăbesc undeva, oamenii au puțină răbdare și stereotipurile funcționează din plin.
Am condus tot felul de mașini prin București și am simțit pe pielea mea cum ești tratat în funcție de marca pe care o conduci și în funcție de numărul de înmatriculare. Dacă ești la volanul unui BMW, oamenii pur și simplu se poartă mai urât cu tine și, dacă la volanul aceleiași mașini dai dovadă de politețe, aceeași oameni se vor încrunta neîncrezători. Pe de altă parte, portarii de la firme sau instituții, te tratează mai bine și presupun că ești o persoană importantă.
În schimb, dacă ai un Golf cu număr de Bacău, poți începe numărătoarea claxoanelor nervoase pe care le vei primi.
Dincolo de toate acestea, indiferent de mașină și de numărul de înmatriculare, dacă te aventurezi zi de zi prin București, trebuie să fii pregătit pentru tot felul de excepții:
– un taxi oprește fără să semnalizeze
– cineva stă cu avariile pe prima bandă
– de pe aceeași bandă (pe un bulevard unde sunt trei) cineva se trezește că trebuie să facă stânga
– într-o altă intersecție mașiniile stau cu avariile puse ca la nuntă (Dristor)
– unii fac stânga pe unde nu e voie (Baba Novac)
– cineva iese cu spatele de pe o stradă laterală
– cineva îți taie calea
– altcineva se roagă de tine să-l lași să se bage
– unul claxonează în milisecunda când s-a făcut verde
– unul stă lipit de o Salvare
– altuia i s-a stricat mașina în mijlocul intersecției
– un pieton face slalom printre mașini, iar altul stă pe linia de tramvai
– dacă oprești la galben, trebuie să fii atent în spatele tău pentru ca un alt șofer – obișnuit să accelereze în aceeași situație – să nu intre în tine
– orice poate deveni parcare: un trotuar, o pistă de bicicletă, un colț, o bandă de circulație
Sunt atât de multe excepții (nu-mi fac iluzia că le-am acoperit pe toate) încât nu se confirmă decât foarte puține reguli informale. De exemplu, fii mereu pregătit să schimbi banda pe care mergi, ceva se va întâmpla. Sau: dacă lași un spațiu – oricât de mic – între tine și mașina din față – cineva va dori să și-l însușească. Sau: după ninsori sau ploi sănătoase, așteaptă-te să apară gropi noi pe drumul pe care credeai că-l cunoști.
Rezultatul acestei situații generale este binecunoscut de toți. Dacă sunt prea multe excepții, regulile nu mai au valabilitate, iar soluția fiecăruia este descurcăreala. Pe românește, nu ai ce să faci și nu trebuie să te plângi, trebuie să te descurci cumva.
Definiția verbului a se descurca o spune clar (a ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită), dar uită faptul că situațiile neobișnuite au devenit cu timpul extrem de frecvente și, din păcate, începi și înveți să te obișnuiești.
Diferenţe
Dragii noştri cercetători – cum v-ar apela primii trei oameni în stat, dacă ar fi în campanie electorală -, degeaba aţi ocupat trotuarul. Sunteţi o specie pe cale de dispariţie, în ţara asta plină de hareţi, unde face rating o cădere de calciu a Oanei Zăvoranu. N-aţi aflat că suntem pe locul 43 în lume, din 45 de state analizate, la capitolul Cercetare Ştiinţifică şi că deviza guvernanţilor în privinţa elitelor a fost mereu „Să-i alungăm pe cei buni!”. Liceenii olimpici s-au prins, pleacă să studieze la universităţi din străinătate şi nu se mai întorc. Iar voi, încăpăţânaţi, rămâneţi aici, deşi preşedintele Băsescu v-a spus demult să emigraţi, Victor Ponta vă scoate ochii cu lucrarea lui de doctorat şi Crin Antonescu, cu sentimentele lui patriotice.
In a knowledge economy, the most important resources are the talented people we educate and attract to our country. A knowledge economy can scale further, create better jobs and provide a higher quality of living for everyone in our nation.
To lead the world in this new economy, we need the most talented and hardest-working people. We need to train and attract the best. We need those middle-school students to be tomorrow’s leaders.
Iaşul iubeşte teii, Primăria Iași mai puțin
Mai jos se vede cum arată acum ceea ce fusese unul dintre cele mai frumoase bulevarde din România.
Primăria Iași, fără nicio dezbatere publică, a tăiat teii (în jur de 70 de copaci) de pe bulevardul Stefan cel Mare din pentru a planta în loc salcâmi japonezi. Una dintre motivaţiile pe care le-am citit spunea că “teii blocau vederea monumentelor istorice”, însă nu știu câtă incompetență (e vorba totuși despre un copac-simbol al orașului) sau alte interese se află în spatele gestului (cine știe ce firmă avea nevoie să vândă niște salcâmi japonezi).
Când am citit prima dată ştirea m-am întrebat cum de oamenii nu reacţionează, dar apoi am aflat de iniţiativa Iaşul iubeşte teii care a devenit repede o comunitate a cetățenilor care nu vor să mai înghită prostia autorităților.
Rezultatul și mai absurd al acestui gest ireponsabil este amenda primită – de 60.000 lei – de la Garda de Mediu, bani care vor fi plătiți de la… bugetul local.
Update: Poze din ziua tăierii am găsit aici.
Câteva lucruri despre "problema chineză"
Când este vorba de provocările pe care America le va avea de înfruntat în următoarele decenii (dincolo de lupta globală împotriva terorismului și securitatea energetică), majoritatea analiștilor americani au o singură problemă de rezolvat care se cheamă containing China.
Containment a fost strategia luptei împotriva răspândirii comunismului, iar acum America speră să folosească același model pentru a gestiona problema chineză. Metoda cuprinde, printre altele, asigurarea superiorității navale (americanii au învățat din istorie că cine controlează mările controlează lumea – Imperiul Roman, Imperiul Britanic), baze militare în țările din jur, parteneriate strategice și alianțe cu celelalte țări din zonă, totul pentru a crea un context în care “inamicul” va fi descurajat să schimbe status quo-ul.
Dincolo de faptul că acest model a funcționat în timpul Războiului Rece, americanii îl aplică acum în Asia dintr-un motiv care le stârnește îngrijorare: nu se știe cum va evolua China. Mai precis, întrebarea este: “Devenind mai puternică, va deveni China mai agresivă și va încerca o schimbare a balanţei de putere din Asia de Sud-Est?”
Poate va încerca să rezolve problema Taiwanului, poate va deveni mai antagonică față de Japonia și alți vecini din jur sau poate va încerca – prin mijloace hard power – subminarea influenței americane în Pacific.
Deocamdată, lumile sunt diferite. SUA trăieşte într-o lume unipolară în care există o singură putere globală, iar China îşi asumă (la fel ca şi Rusia) o lume multipolară unde co-există mai multe puteri regionale.
Am făcut acestă introducere pentru că am citit un eseu (pdf) – pe care îl voi rezuma în continuare – al unui general chinez despre provocările pe care le așteptă China în următoarele decenii, un articol care face puţină lumină în jurul rolului pe care China doreşte să şi-l asume în lume. Pe scurt, din perspectiva chineză, cum arată “problema americană”?
Starea de fapt
The position of U.S. and western forces is on the decline. The United States is bogged down in “two wars and one crisis,” Europe is being dragged down by the debt crisis, and Japan’s political situation has seen “seven Prime Ministers in seven years,” and its economy is in the doldrums.
The overall strength of emerging powers is getting stronger. Russia’s big power revival is accelerating, while the economies of India, Brazil, and others are developing quickly. Emerging powers are increasing their contributions to the global economy and their overall influence is increasing.
In the Cold War, the focus of strategic competition was Europe. After the Cold War, the Middle East became the focus of strategic competition. At present, the focus of global competition has shifted to the Asia-Pacific.
Ce e de făcut?
One should take a long-term perspective in viewing the development of relations between great powers, in particular, there must be strategic foresight for the development of Sino-U.S. relations. If we only stare at the issues at the forefront over the next three to five years, points of disagreement will exceed the points we have in common; if we focus on the next one or two decades, the points we have in common may exceed our points of disagreement; if our eyes can see a little further, we may find even more things in common.
After the end of the Cold War, each great power actively carried out a series of strategic adjustments based on the ebb and flow of international balance of power and changes to its security threats.
Contradicţii americane
The contradiction between its objectives being too big and its abilities insufficient. U.S. power is on the decline and leading the Asia-Pacific is beyond its grasp.
Second, the contradiction between “advancing east” and “minding the west”.
Third, the contradiction between Asia-Pacific countries’ dependence on the United States and their vigilance against it. Each country not only hopes to “rely on the United States to make themselves strong,” but also worries about the U.S. interfering in their internal politics.
Strategia Chinei este dezvoltată în două direcţii care cuprind atât oportunităţi, cât şi provocări:
Four No Changes
– the keynote of the times has not changed, it remains peace and development
– the international environment of our economic development has not changed, the balance of international forces continues to transform in a direction that is conducive to maintaining world peace;
– the overall controllable state of our peripheral security environment has not changed
– our advantageous position in the strategic interaction with other great powers has not changed.Problems în Five Aspects
– to be alert to and guard against the Western strategy of penetration and subversion. Western countries attempt to use multiple channels, including military deployments, political transformation, economic control, and cultural penetration, to bring the relevant regional countries into a global system for [the West’s] benefit.
– to be alert to and guard against Japanese political rightism taking the leading position. Presently, the trend of the whole of Japanese politics moving to the right is rather clear, its military strategy is changing from “purely self-defense” to a more externally-oriented and offensive type; if any of these developments continue, they will not only have a major effect on the security situation of East Asia, but also on the entire Asia-Pacific Region.
– to be alert to and guard against foreign great powers getting involved in the South China Sea issue. We need to make the relevant countries understand that we have the strategic resolve to use the necessary means to defend [our] sovereignty, that we have the firm will to defend national interests from being violated.
– to be alert to and guard against the spread of “New Interventionism” (a type of neocolonialism that waves the banner of “human rights”)
– to be alert to and guard against the rise of non-traditional security factors (cyberwar). In the information era, seizing and maintaining superiority in cyberspace is more important than seizing command of the sea and command of the air were in World War II.
Citat anecdotic
The West’s so-called “internet freedom” actually is a type of cyber-hegemony.
Un preţ de negociat cu tine însuţi
E un paradox simpatic al celor care se zbat să devină cunoscuți, vedete și staruri, iar apoi vor să nu fie recunoscuți. Joacă în toate filmele, se duc la toate emisiunile, dau toate interviurile, iar apoi îşi pun ochelari de soare. E o goană după celebritate cuplată cu o fugă în anonimat. E bine să te recunoască lumea pe stradă, dar parcă nu e bine.
Un studiu (făcut în România) spune că majoritatea românilor ar vrea să fie șefi, dar fără responsabilitatea aferentă unei funcții de conducere. Aș vrea să fiu șef, dar în același timp nu-mi place responsabilitatea. În același timp, aș vrea să fiu plăcut de colegi și aș cam vrea să am mai mult timp liber. Dacă se poate, fără nicio muncă, fără niciun preţ.
Un studiu (de data aceasta, făcut în America) a concluzionat că mulți oameni își doresc bani pentru a putea scăpa de relațiile nesănătoase din jurul lor. Banii ar fi un buffer social care te izolează și te salvează de toată mizeria din jur. Îți cumperi o mașină mare, o casă mare, mănânci în oraș în anumite restaurante şi petreci concediu în anumite locuri. Avantajul banilor mulți este că nu mai trebuie să înghiți toate rahaturile de la șefi, de la colegi, de la vecini. În mijlocul acestei mlaștini, oamenii visează la bani nu pentru a obține ceva, ci pentru a scăpa de ceva.
Întreabă-te: dacă ai avea mulți bani, câte compromisuri nu ai face, câte lucruri nu ai înghiți și la câte legături “nesănătoase” nu ai renunța?
E ca și cum, cu ajutorul banilor, ai pune lumea (sau cel puțin partea ei mai puțin plăcută) pe hold și apoi pe silent.
Cele trei situații de mai sus arată o concluzie firească: nu ți se întâmplă succes, nu ți se întâmplă bani, nu ți se întâmplă faimă sau putere, dacă nu ești dispus să oferi ceva la schimb. Timpul tău, munca ta, sufletul tău, grijile tale.
E un troc pe care îl poți alege după puterile și talentele tale. Unii vor să iasă în față, alții vor să tragă sforile din umbră. Unii vor să înoate în bani, alții vor să nu mai înoate în mizerii. Unii se flatează când sunt recunoscuți, alții se flatează când sunt influenți.
Nu le poți avea pe toate. Mai mult, nu poţi avea nici măcar bucăţi din acest tot fără un preţ pe care să îl poţi negocia doar tu cu tine însuţi.
Gropile cu flori
Sunt gropile cu flori de peste Prut. E o idee de guerrilla gardening, dar poartă miza unui semnal către autoritățile incompetente. Dacă cineva ar aplica ideea și în București, ar înverzi prea multe intersecții și străzi printre blocuri.
Între timp, în New York se lucrează.
via Mai Mult Verde / sursa: curaj.net








