Nu e un mit. Eu am un unchi care, ori de câte ori venea în București, lăsa mașina la marginea orașului și nu se aventura singur în traficul bucureștean. Dacă nu cunoști străzile și dacă ești obișnuit cu traficul unui oraș mai mic, Bucureștiul pare o zonă de război. Toți se grăbesc undeva, oamenii au puțină răbdare și stereotipurile funcționează din plin.

Am condus tot felul de mașini prin București și am simțit pe pielea mea cum ești tratat în funcție de marca pe care o conduci și în funcție de numărul de înmatriculare. Dacă ești la volanul unui BMW, oamenii pur și simplu se poartă mai urât cu tine și, dacă la volanul aceleiași mașini dai dovadă de politețe, aceeași oameni se vor încrunta neîncrezători. Pe de altă parte, portarii de la firme sau instituții, te tratează mai bine și presupun că ești o persoană importantă.

În schimb, dacă ai un Golf cu număr de Bacău, poți începe numărătoarea claxoanelor nervoase pe care le vei primi.

Dincolo de toate acestea, indiferent de mașină și de numărul de înmatriculare, dacă te aventurezi zi de zi prin București, trebuie să fii pregătit pentru tot felul de excepții:

– un taxi oprește fără să semnalizeze
– cineva stă cu avariile pe prima bandă
– de pe aceeași bandă (pe un bulevard unde sunt trei) cineva se trezește că trebuie să facă stânga
– într-o altă intersecție mașiniile stau cu avariile puse ca la nuntă (Dristor)
– unii fac stânga pe unde nu e voie (Baba Novac)
– cineva iese cu spatele de pe o stradă laterală
– cineva îți taie calea
– altcineva se roagă de tine să-l lași să se bage
– unul claxonează în milisecunda când s-a făcut verde
– unul stă lipit de o Salvare
– altuia i s-a stricat mașina în mijlocul intersecției
– un pieton face slalom printre mașini, iar altul stă pe linia de tramvai
– dacă oprești la galben, trebuie să fii atent în spatele tău pentru ca un alt șofer – obișnuit să accelereze în aceeași situație –  să nu intre în tine
– orice poate deveni parcare: un trotuar, o pistă de bicicletă, un colț, o bandă de circulație

Sunt atât de multe excepții (nu-mi fac iluzia că le-am acoperit pe toate) încât nu se confirmă decât foarte puține reguli informale. De exemplu, fii mereu pregătit să schimbi banda pe care mergi, ceva se va întâmpla. Sau: dacă lași un spațiu – oricât de mic – între tine și mașina din față – cineva va dori să și-l însușească. Sau: după ninsori sau ploi sănătoase, așteaptă-te să apară gropi noi pe drumul pe care credeai că-l cunoști.

Rezultatul acestei situații generale este binecunoscut de toți. Dacă sunt prea multe excepții, regulile nu mai au valabilitate, iar soluția fiecăruia este descurcăreala. Pe românește, nu ai ce să faci și nu trebuie să te plângi, trebuie să te descurci cumva.

Definiția verbului a se descurca o spune clar (a ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită), dar uită faptul că situațiile neobișnuite au devenit cu timpul extrem de frecvente și, din păcate, începi și înveți să te obișnuiești.