• phalatrsna vairâgya (a renunta la fructele faptelor tale) este esenta unei sinteze spirituale rezumate in Bhagavad-Gita.

Intriga acestui text este urmatoarea: inaintea unei batalii, Arjuna este deprimat din pricina faptului ca este obligat sa-si ucida verii si fratii in razboiul ce va incepe. Criza lui existentiala provine din imposibilitatea de a se sustrage karmei. Daca va lupta, se va cufunda si mai tare in lantul karmic creat de faptele sale.
In urma acestei dileme, Krishna ii revela o revolutionara yoga a faptei rezumata in expresia de mai sus. Cu alte cuvinte, faptele tale nu vor insamanta noi potentialitati karmice, daca te detasezi interior de ele. Daca-ti sacrifici actele, daca le faci fara sa fii motivat de dorinta fructului lor, urmarile participarii tale in lume pot fi anulate. Poti fi afundat in Istorie si in acelasi timp sa nu te lasi irosit/macinat/cariat de temporalitate.Aceasta idee mi se pare cea mai bine argumentata intuitie contra ascetismului dur (izolarea fizica de lume). Astfel poti spera la mantuire oricare ar fi modul tau de a trai, facandu-ti datoria in aceasta lume.

Problema ar fi cum te poti desprinde interior de faptele tale? Cum le poti oferi unui plan transpersonal, cum le poti acorda un semnificatie ce depaseste prispa propriei tale lumi interioare?
Daca se reuseste acest lucru, daca poti sa actionezi ca si cum altul actioneaza in locul tau, sacrificandu-ti roadele faptelor, orice fapta poate deveni creatie in masura in care se sustrage lantului karmic.

La fel, ideea poate fi dezbatuta in multe directii. Dau un exemplu simplu si la indemana: blogging-ul poate fi vazut ca un gest prin care cuvintele noastre nu se opresc la a fi doar ale noastre, povestea noastra isi gaseste un sens transpersonal in masura in care se uneste in participarea lecturii celorlalti. De aici, terapeutica interenta, de aici creatia, de aici inspiratia.
Ce ziceti?
—————————————
A se vedea si capitolul XXIV – Sinteza hinduista: Mahabharata si Bhagavad-Gita din Istoria credintelor si ideilor religioase

In aceasta emotionanta zi pentru destinele natiunii m-am trezit tagguit pe o tema deloc placuta mie: sexul. Prolabil intr-o criza de plictis ce necesita infiintarea unei comisii speciale, Bobby & gaşca s-au gandit la ideea unui sex tag. Bobby a scris si apoi a dat mai departe. In acest “departe” m-a aruncat si pe mine ca sa-mi ingreuneze si mai mult efortul de-a scapa de orice asociere intre persoana mea si sexul oral.

Astfel:

1. Care a fost cel mai ciudat/deosebit loc in care ati facut sex?
In fata curtii ei era o bancuta. M-am asezat pe ea, ea s-a asezat pe mine (purta o fusta fara nimic pe dedesubt) si cred ca unii trecatori s-au prins ca sub privirile lor noi o faceam.

2. Care a fost cea mai tare replica din timpul unei partide de sex (a voastra sau a partenerilor vostri)?
– Adi, nu sunt un star porno, sa stii!

3. Care a fost cea mai hilara intamplare legata de sex?
Pe la sapte dimineata o trezesc cu telefonul meu si-o iau tare:
– Spune-mi ceva porcos de tot, tocmai mi-o frec in cinstea ta!
Mi-a spus apoi c-a fost cel mai motivational telefon primit dimineata.

4. O amintire sexuala pe care ati vrea sa o uitati?
Candva-cumva m-am terminat de 4 ori in decurs de 10 minute: intram, miscam de cateva ori din fund si eram gata.
– Stai linistit, i se poate intampla oricui, mi-a spus.

5. Cea mai misto partida?
A fost colajul unor mai multe reprize ce a durat toata noaptea.

As vrea sa transmit aceasta leapsa culturala catre Andrei Crivat, dar mi-e frica.

Fiind duminica la Carturesti cu ocazia schimbului de carti, nu puteai sa nu fii uimit de numarul mare de participanti, cu greu nu ai fi simtit entuziasmul si relaxarea din aer rod al unei colaborari frumoase intre Gramo, bookblog.ro, Dana si amabilitatea lui Cristi Neagoe.

Exceptand Roblogfest, care este oricum pe alta frecventa, editia a doua a schimbului de carti a strans cel mai mare numar de bloggeri pe metru patrat. Mi-ar fi greu sa-i enumar pe toti care au venit sau pe cei pe care deja ii cunoasteam, insa nu pot sa nu-i mentionez pe cei care i-am cunoscut cu aceasta ocazie: Ionuca – un argint viu de fata, Eros – m-am prins mai tarziu cine este, insa cu alta ocazie sper sa putem sta de vorba mai pe indelete, Paul – a terminat sociologia in Iasi, Cristi – am fost placut impresionat de persoana lui. De asemenea, am facut cunostinta si cu Adela si cu Christ Saddler.
Pe scurt, a fost o intalnire reusita ce s-a continuat cu berea de dupa la Motoare (de unde am plecat ametit pe la 20:00, multi ramanand); cred ca nu exagerez prea mult spunand ca e o premiera socio-culturala sa petreci sapte ore alaturi de niste oameni si totusi sa nu te plictisesti si sa simti ca pleci imbogatit. Punctez cu aceasta ocazie si prezenta inconfundabila a lui Mihai* care mi-a acordat onoarea unui schimb prolific (desi acest epitet este de regula asociat cu iepurii) de impresii si idei.

Nu stiu cum vor fi urmatoarele editii ale schimbului de carti, exista multe tendinte (unii se gandesc la o semi-institutionalizare, altii ar dori in schimb sa-i pastreze aerul boem – o viitoare iesire in parc ar fi o idee buna), insa cu siguranta ar fi o pierdere daca ar disparea din peisaj un eveniment ce (utilizand o gluma interna) nu are nevoie de o comisie condusa de un comitet pentru a-i pune un diagnostic.

Am adus:
Istoria culturala a penisului de David Friedman
Midnight Killer de Andrei Gheorghe

Am luat:
Wittgenstein – A. C. Grayling
Istoria iubirii – Nicole Krauss (carte luata pe sub mana de la un blogger a carui identitate n-o pot dezvalui)

* Mihai e unul din putinii oameni ce l-au cunoscut personal pe Gogu Kaizer.

“Tinerete fara tinerete”, productia lui Francis Ford Coppola filmata in Romania anul trecut, va fi prezentata in premiera mondiala la Festivalul de la Roma, in octombrie…

Sursa evz.ro

Sunt convins ca din cauza organizarii si anuntului prea din scurt al emisiunii, multi din ascultatorii obisnuiti n-au apucat sa ne asculte aseara. A fost a patra editie a maratonului Noaptea Bloggerilor (cu audienta cea mai mare de pana acum) si cred c-a fost cea mai interesanta emisiune de pana acum. Prin interesanta nu poti spune “cea mai buna” pentru simplul motiv ca nu poti face comparatie intre emisiuni cu invitati diferiti, subiecte diferite si atmosfere diferite. Fiind un format ce se bazeaza pe discutie libera (desi cand ai mai multi de doi invitati in studio, “discutia libera” are automat nevoie de moderare/directionare/mosire etc., mersi Marie Jeanne) uneori (pe baza legilor spontaneitatii si a chimiei intre invitati) ne iese, iar alteori nu ne iese.
Aseara ne-a iesit din plin atmosfera, insa nu ne-au iesit mai putin subiectele si abordarile.

Dupa cum probabil stiti, i-am avut invitati pe Gigi si Ramona, am aflat ce inseamna bookcrossing (ne-a ajutat si Jen la acest subiect) si cum a fost si poate fi adaptata aceasta idee la stilul si mentalitatile noastre, ni s-a spus despre si-am fost invitati la schimbul de carti de duminica.
Am aflat cu cine va vota Gramo-girl si Andrei Rosca si-am recomandat mersul la vot.

Diana ne-a povestit despre pasiunile ei si alegerea de a studia regie si film in strainatate, a avut nerv si mai putine emotii decat m-am asteptat (in general, fetele sunt mai indraznete) si-a deschis vesnicul subiect de ce ne pleaca tinerii buni si cum putem face sa-i tinem in tara etc.

Am reusit sa intram in direct cu Bogdan Gavrila, ne-a povestit despre proiectul sau Mersi la vot pe 19 mai!, n-am reusit in schimb sa intram direct cu Darius sa ne povesteasca despre interviul sau cu presedintele suspendat Basescu.

Ce-am remarcat in plus fata de alte editii?
Activitatea de pe chat a fost mai intensa, prietenii /sustinatorii Dianei, Didlee si Andrei Crivat ne-au ajutat mult si tin sa le multumesc pe aceasta cale.
Emisiunea are nevoie de o repozitionare si cred ca sunt toate sansele sa devina un punct de referinta in blogosfera (sper sa nu sune prea pompos).
Prestatia mea ca “moderator” a fost jalnica, am fost extrem de pasiv, m-am comportat ca un invitat ce-a ras de multe ori fara motiv (uneori in genul asta)
Inchei multumind invitatilor pentru prezenta (si faptul ca ne-au suportat atat de mult la ore atat de mici) cu regretul ca multe din subiectele propuse n-au ajuns sa fie discutate, dar cu convingerea ca intalnirile viitoare ne vor ajuta in aceasta directie.
P.S.: As fi bucuros sa aflu parerea si mai ales criticile voastre vizavi de emisiune, formatul ei si invitati. Aici sau pe forumul blogoree.ro.

Diseara va avea loc a patra editie a emisiunii Noaptea Bloggerilor la Radio Lynx. Invitatii acestei seri vor fi:
– Gigi si Ramona – pe scurt, Gramo
– Diana – desfasurat, whatever.descult.com

De asemenea, ne vor onora cu prezenta Andrei Rosca si Alex Mihaileanu.
Dupa cum v-ati obisnuit deja gazdele acestei emisiuni sunt Bobby Voicu si Adrian Ciubotaru.
Vom discuta liber, ne vom simti bine, avem pregatite cateva surprize si va asteptam cu propuneri si intrebari pe chat-ul emisiunii sau in direct.

Sa afirmi ca dupa moarte nu exista judecata
Judecati vom fi cu toti parte in parte
Vino la Isus ca sa te scape de pacate frate
Nu mai spune n-am pacate cand defapt esti full
Te avertizez Dumnezeu poate fi si dur

ne spun cei de la Pocaitzii in hitul lor proaspat lansat intitulat (cum altcumva?) Sunt pocait ce poate fi ascultat aici: Pocaitzii – Sunt pocait avand in minte versurile de aici.

Pararea mea e ca aceasta melodie (cum a fost si cartea lui Saramago) poate fi un prilej fertil de a porni o discutie interesanta despre aventura crestinismului in noul mileniu. Astfel, ascultati si meditati!

Mi-a placut mult filmul, n-am citit cartea, insa am auzit de la Ioana ca este foarte buna si merita citita. In film este o scena in care unul din frati ajunge intr-un spital psihiatric si exclama: Nu mai vreau sa traiesc! O replica ce mi-a ramas in minte prin intersectia ei cu multe din momentele mele subiective.

A renunta la dorinta de a trai este un lucru blamabil dupa toate standardele. De vreme ce tu nu ai ales momentul nasterii tale, in mod normal (sau de dragul simetriei) nu ai dreptul sa alegi nici momentul mortii. E un caz extrem, insa poti renunta la dorinta de a trai si totusi sa nu te sinucizi, sa continui inertial sa traiesti cu o speranta disperata adanc camuflata in culoarele psihicului tau. Si acest lucru este imediat taxabil sau, mai bine spus, vei fi taxat imediat de cei in jurul carora traiesti.

Orice interactiune, orice prietenie, orice iubire ne-o dorim si ne bucuram de ea atata timp cat este un argument pentru viata, cat este un prilej al bucuriei de a trai. Cat timp o persoana incalca aceasta minima cerinta, ea va fi indepartata si mereu ocolita.

Mi-am fi placut sa citesc mai multa sociologie, insa stiu sigur ca exista proceduri si mijloace de presiune prin care o comunitate isi indeamna permanent membrii ei la… viata.
Intamplator, am citit un text interesant cu o oarecare legatura (doar o oarecare, caci discutia e mult mai larga) cu cele spune mai sus. Textul poate fi citit aici: The letter I can’t answer.

“This is a big one. Chuck emailed me a few days ago to give me the exclusive news that Choke is going into production on June 18th! Sam Rockwell is set to star, and first-timer Clark Gregg will be directing…”
Continuarea e aici.