…articolul lui Liiceanu din Evenimentul zilei.
Tu te-ai baga?

Cred ca sunt singurul cititor al blogului lui Ioan T. Morar. Cel mai slab blog promovat ca blog insotitor de carte. Daca-l parcurgi (e destul de subtire in frecventa postarilor) treci prin date culese de pe Wikipedia despre Noua Caledonie, afli ce fructe exotice mai exista in insule, sunt descrise problemele cu internetul, clisee despre paradisul terestru existent acolo, poze cu Logan-uri pe strazi, pe scurt, turism de european.
Exista insemnari rezumative, exista insemnari cu inceput de poveste (restul il putem afla citind cartea – bun PR!), exista maculatura ce poate incarca oricand servere cu trafic metaforic nelimitat.

Cand, prin aprilie, aflasem de idee de la Gramo, experimentul mi s-a parut tipic unui anumit tip de mentalitate care a inceput sa se manifeste de cativa ani buni: se forteaza evenimentele pentru a mosi o poveste. Din perspectiva mea, rezultatul va oferi intotdeauna povesti minore, balast personal, va oferi ceea ce ofera orice blogger ce se duce acasa de Paste si posteaza poze cu ce-a facut el, pe unde s-a mai plimbat si ce idei revolutionare a mai avut ( pe ultima am pus-o de la mine).

Cand experienta se intampla pentru a genera o poveste care intr-un final va deveni mai importanta decat evenimentul sine, cand we see our lives in terms of storytelling conventions, it is possible to exploit your own life for the sake of a marketable story? (C. Palahniuk)

Am vazut zilele astea cateva filme de-ale lui:

Melinda and Melinda (2004)

The Curse of the Jade Scorpion (2001)

Take the Money and Run (1969)

Dincolo de geniul lui Woody Allen am ramas cu cateva impresii:
– in filmele lui se discuta mult (de cele mai multe ori pe teme “culturale”)
– exista in ideile lui o afinitate/antagonism cu ideile lui Freud. Se psihanalizeaza multe, se ironizeaza demersurile de psihanaliza etc.
– am remarcat o tendinta tipic americana de reductionism. De cele mai multe ori, eroul poate fi redus la conditiile de mediu sau cel putin se incearca in mod ironic a fi redus la “enviroment” si la statistica. Ala e un evreu bogat din Upper East Side, celalalt e autor de piese de teatru crescut in Brooklyn, local hero, local store, I don’t wanna be a statistic etc. imi par expresii a unui anumit tip de pozitivism pe care mentalul american (ce pretentios suna!) l-a asimilat destul de profund. Probabil constienta asta a propriilor influente culturale ascunde ceva sanatos. De aici probabil accentul pe comunitate si mediul in care copiii cresc, de aici probabil desele referinte pe care eroii adulti din filmele americane le fac la mediul familial, la parinti si colegii din liceu etc. Nu stiu, e doar un gand…

Mai am trase cateva filme de Woody Allen pe care le voi vedea saptamana asta in tandem cu cateva ale lui Jim Jarmusch. Am apucat sa vad in vacanta asta doar Night on Earth (1991) si mi-a placut mult de tot; atmosfera, povestile, Winona Ryder si Roberto Benigni si Helsinki.
 

Blogoree Romanian Tour incepe in weekendul viitor!In fiecare luna vom pleca prin orase din tara pentru a intalni bloggeri si membri ai comunitatii blogoree, sa aratam ca Bucurestiul nu e singurul care “produce” bloggeri (lucru evident, bineinteles, dupa RoBLogFest).

Sugestia pentru un astfel de tur mi-a venit la o discutie amicala cu cei de la Rentacar (dati-le link, sa ne mai dea masina ), care ma invitau sa fac un drive-test (sa vad cum se inchiriaza o masina samd). Le-am propus atunci sa imi dea o masina sa vizitez tara, mai degraba, propunere la care ei au marsat imediat.

Prima oprire este Cluj, in perioada 20-22 aprilie. Impreuna cu mine (Bobby Voicu) mai vin: Jen, Buddha, Catastif, Adrian Ciubotaru si Patric.

Urmatoare, Iasi (nu stim inca data exact).

Mai departe, vedem noi… cine ne mai vrea?

Acum, pentru Cluj, Andrei Crivat m-a ajutat sa gasesc o locatie in care sa ne vedem, dar locurile sunt limitate. In speta, cei care doriti sa veniti sa ne vedem, anuntati-ne. Daca suntem prea multi, sa schimbam locul (pentru a ne anunta trebuie sa va faceti cont).

Despre ce vom discuta? Despre ce vreti voi… ne vedem sa ne cunoastem, sa bem un suc impreuna (sau orice altceva ) etc. Daca vrei sa discutam despre WordPress, Adsense, blogosfera, discutam si despre asta… Suntem bloggeri, chiar credeti ca nu gasim ce sa discutam?

In principiu, ne vom vedea sambata dupa-masa intr-un mod mai “oficial”, dar avand in vedere ca suntem acolo aproape 3 zile, ma gandesc ca avem timp sa ne vedem cam oricand.

Revin: anuntati aici, in thread, daca sunteti in Cluj sau in zona si doriti sa veniti sa ne vedem, ca sa stim sa facem rezervarile. (este necesara inscrierea).

Trebuie sa pun aceasta insemnare ca o datorie.
Trebuie sa-mi cer scuze lui Strider ca n-am apucat/gasit inca dispozitia sa-i onorez teribila-i leapsa.
Trebuie sa spun ca am inregistrarea emisiunii de vineri, n-o pot pune pe site, dar sunt dispus s-o trimit celor ce mi-ar cere-o. Inregistrarea s-a mai dus la Darius si Tony.
Trebuie sa-i cer scuze si Nenorocitului pentru ca n-am mai apucat sa-i raspund la un mail primit acum o luna.
Trebuie sa-i fac inca o data reclama lui Andrei rugandu-va sa intrati aici.

A venit de la Alexandra careia i-am spus ca, desi un blogger batran ca mine nu mai raspunde la lepse, pentru ca o simpatizez, am sa fac totusi un efort suprauman sa-i onorez invitatia.
Ce-as dori de la pestisorul auriu?
1. as dori ca Subiectiv sa-si verifice mai des traficul blogului sau.
2. as vrea sa-l vad pe Bobby in genunchi recitand o declaratie de dragoste unei femei. Eventual cu lacrimi in ochi.
3. mi-ar placea ca aceasta leapsa sa nu fie preluata candva/cumva de Gogu Kaizer.

Statul natiune a erodat constant minoritatile.
Exemple:
Turcia imperiala era un amestec etnic si cultural. Turcia nationala este rezervata doar turcilor.”Au disparut” armenii si grecii, au ramas kurzii insa specificitatea lor este ignorata.
In Franta secolului XVIII existau mai putini francezi ce vorbeau limba franceza decat existau in Europa oameni ce stiau limba franceza.

Esecul comunismului nu a fost esecul unei derive antidemocratice; a fost esecul unei maniere de a intelege democratia (o maniera egalitarista) pe care istoria a refuzat sa o ratifice.

Tot mai numerosi sunt cei care isi definesc identitatea mai curand prin referire la un spatiu globalizat decat la o anumita natiune.

Legaturi stranse se stabilesc intre oameni aflati la mii de kilometri distanta. Spatiul isi pierde treptat din semnificatie; inca un argument pierdut pentru identitatea nationala, bine inradacinata si delimitata teritorial.

Democratiile au sfarsit prin a invata ceea ce dictaturile n-au priceput niciodata, si anume ca libertatea de exprimare a “dominatilor” nu deranjeaza neaparat libertatea de actiune a “dominantilor”.

O societate atat de fragmentata ca a noastra este un “mediu rau conducator” pentru mesajele transmise. Fiecare poate sa spuna ce vrea, si dupa aceea? Multiplicarea mesajelor produce un efect de neutralizare reciproca.
Libertatea gandirii si a cuvantului nu impiedica multiplicarea tabuurilor.

Pedagogia excesiva nu e buna pentru democratie; denota un reflex totalitar.

Acest post este analog filmuletului cu tipul din Spania. L-am scris doar ca sa ma laud cu un lucru. O carte fara acte (caci a rezultat in urma unui e-book gasit pe net) careia i-am aruncat o coperta folosind una din fotografiile gasite la Mirelamiada.