Am vazut zilele astea cateva filme de-ale lui:

Melinda and Melinda (2004)

The Curse of the Jade Scorpion (2001)

Take the Money and Run (1969)

Dincolo de geniul lui Woody Allen am ramas cu cateva impresii:
– in filmele lui se discuta mult (de cele mai multe ori pe teme “culturale”)
– exista in ideile lui o afinitate/antagonism cu ideile lui Freud. Se psihanalizeaza multe, se ironizeaza demersurile de psihanaliza etc.
– am remarcat o tendinta tipic americana de reductionism. De cele mai multe ori, eroul poate fi redus la conditiile de mediu sau cel putin se incearca in mod ironic a fi redus la “enviroment” si la statistica. Ala e un evreu bogat din Upper East Side, celalalt e autor de piese de teatru crescut in Brooklyn, local hero, local store, I don’t wanna be a statistic etc. imi par expresii a unui anumit tip de pozitivism pe care mentalul american (ce pretentios suna!) l-a asimilat destul de profund. Probabil constienta asta a propriilor influente culturale ascunde ceva sanatos. De aici probabil accentul pe comunitate si mediul in care copiii cresc, de aici probabil desele referinte pe care eroii adulti din filmele americane le fac la mediul familial, la parinti si colegii din liceu etc. Nu stiu, e doar un gand…

Mai am trase cateva filme de Woody Allen pe care le voi vedea saptamana asta in tandem cu cateva ale lui Jim Jarmusch. Am apucat sa vad in vacanta asta doar Night on Earth (1991) si mi-a placut mult de tot; atmosfera, povestile, Winona Ryder si Roberto Benigni si Helsinki.