Idee: Bobby Voicu, creator Blogoree.ro
Componenta (de la stanga la dreapta): Mihnea Boiangiu, Vlad, Bobby Voicu, Darius Groza si Adrian Ciubotaru)

Ruta: Bucuresti – Buzau – Bacau – Roman – Iasi
Plecare: 8:00
Sosire: 17:50
Incidente: conditii meteo fluctuante (cateva tornade mici, o furtuna de nisip, copaci rupti)

Obiective turistice vizitate pe drum: Mausoleul din Marasesti, o benzinarie din Bacau, centrul orasului Roman (admirat Roman Cafe, Restaurantul Roman si Hotelul Roman), micii unui popas turistic de la iesirea din Roman.

Iasi: ploaie torentiala, cazarea la hotel Studis, iesire din cantonament prin oras.

Intalnirea in sine: Terasa Vanatorul din Copou. Am stat o ora aici pana a inceput sa cante un tip simpatic ( jaga jaga) de nu se mai auzea om cu blogger si invers.

Marea Intalnire: Terasa Yes (langa BCU spre Pacurari)

Observatii generale: Am cunoscut cativa oameni misto (salut Iulian), a existat o mica polarizare (ca si la intalnirea de la Cluj) intre discutiile tehnice si cele generaliste.

Nota de plata: A fost de 156 RON pentru aproximativ 20 de persoane (patru dintre ele au si mancat)

Seara: Am fost invitati de catre Tony la un complex turistic in Bucium si nici pana acum n-am apucat sa-i multumesc mai pe indelete pentru ospitalitate. Mici la gratar, bere, bancuri, povesti pana pe la doua dimineata.

Duminica dumineata: mancat cu Darius o inghetata pe treptele Palatului Culturii.
La plecare, ne-am luat ramas bun de la Iasi (text de compunere de clasa a IV-a), iar Mihnea a facut doua panorame frumoase.

Drumul inapoi: Ne-am oprit prin Vaslui unde Bobby a fost un ghid plin de informatii, am oprit la Podul Inalt (de unde poze):

In apropiere de Tecuci am facut baie in Siret

si in apropiere de Bucuresti am inceput sa revenim in Bucuresti (duminica seara in jurul orelor 21:00).

In loc de incheiere, as spune apoteotic ca mi-a placut compania de pe drum, mi-au placut oamenii gasiti in Iasi, experienta in sine, revederea Iasului dupa un an de zile (si nopti) si amintirile create. As spune mai multe despre ce inseamna Blogoree Romanian Tour spre deosebire de alte socializari intre bloggeri, insa acest text s-a vrut doar o simpla cronica.

Ieri a fost o zi care a trecut si in care mi-am gestionat (cred) cel mai bine emotiile legate de propria aniversare, nu pentru c-as face mare caz de propria persoana (eu sunt arogant si cand stau linistit in banca mea), ci pentru ca am fost impins de la spate sa recunosc ca e ziua mea (pentru ca lumea din jurul tau e astfel creata incat uneori nu te lasa in autoflagelarea ta).

Timid fiind, m-au emotionat peste masura mesajele si urarile primite. Le multumesc si celor care mi-au transmis urarile de bine la ei in blog: Andrei Crivat, Alex Mihaileanu, De ce, Arhi, Andrei Rosca (a dezvaluit in premiera lansarea viitorului forum at filozofie.ro), Artistu’ (a povestit despre petrecerea de ziua mea ce-a avut loc intr-un univers paralel). N-am facut o petrecere, ci doar o iesire la bere cu cativa oameni dragi mie.

A doua zi servage.net m-a taxat. Un cititor al acestui blog a reactionat oripilat:

Pe seara, blogul a revenit la normal (a se citi: autorul sau a dormit bine in acea noapte).

Update:

– drept cadou, mi-am luat un set de gantere a cate 10 kg
– am introdus-o pe Diana in blogroll-ul meu ales pe spranceana
– sambata, in cadrul Blogoree Romanian Tour se merge la Iasi in spiritul uneia din cele mai frumoase initiative din “blogosfera” initiate de Bobby Voicu.

O carte buna, usor de citit, scrisa de un autor ce nu cred ca mai are nevoie de introducere. Am primit-o entuziast de la Radu si-am inceput s-o citesc imediat. Am s-o aduc la urmatoarea editiei Schimb de carti, insa daca cineva o doreste neaparat, o pot da si pe sub mana.

Rezumat: cartea incepe cu un diagnostic al urii de la Cain si Abel pana la regimurile totalitare contemporane, continua cu variate tipologii ale urii (cu un aer de minima moralia) si se termina cu un semnal de alarma cu privire la viitorul unei natiuni si continua preocupare vizavi de rolul moral al intelectualului.

In mod deosebit am apreciat curajul lui Liiceanu de-a oferi cateva nume, de-a schita o mica harta a compromiterii in regimul comunist. Oameni care nu s-au cait, oameni care au fost imprudenti si-au crezut ca ura organizata ca principiu de guvernare va fi eterna.

Astfel, afli nume de:
– autori care au proslavit Uniunea Sovietica si conducatorul ei, Stalin: Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Anatol Vieru etc.
– critici care au incercat sa gaseasca in cultura romana un precedent al luptei de clasa: Ov.S. Crohmalniceanu, Savin Bratu, S. Damian etc.
– scriitori care au proslavit edificarea socialismului: Petru Dumitriu, George Calinescu, Zaharia Stancu, Dan Desliu, Eugen Barbu.
– intelectuali organizatori ai cultului lui Ceausescu (si-au prostituat talentul): Zoe Dumitrescu-Busulenga, Adrian Paunescu, Sergiu Nicolaescu, Sabin Balasa, Radu Beligan, Stefan Milcu etc.

Cartea se citeste repede si usor, e ordonata (notele sunt aranjate intr-un capitol final), contine mult din stilul intalnit si-n Usa interzisa si n-am simtit nevoia sa fac note, insa am subliniat doua fraze mai mult cu gandul de a le pune aici:

“Cum se poate asterne la drum o societate care este blocata in mecanismele ei afective de functionare?”

“Istoria secolului XX s-a inaltat pe muntele de resentimente adunate in inima catorva insi.”

Poate parea o carte light, insa accentul pus pe registrul emotional/metafizic ma trimite cu gandul la alte lucruri mai serioase despre care as vrea sa scriu cat de curand.

Am primit de la niste prieteni de peste Ocean cateva poze facute intamplator la o sesiune de lecturi si autografe purtand marca Chuck Palahniuk:

Repet invitatii:Ionuca, Ciprian Jurma, Jen, Catalin Tenita.
Va asteptam sa ne ascultati!

Ideea mi-a venit de aici: Demotivating posters.

Invitat de Laura, am ajuns ieri la Teatru Sport de la Casandra. Am petrecut doua ore in compania unor tineri actori la caror joc de creativitate mi-a fost imposibil sa nu-l admir, sa nu-l invidiez.

TheatreSports™ este un concept foarte interesant in care spontaneitatea, improvizatia actorilor si imaginatia publicului sunt ingrediente necesare pentru a crea acest tip de spectacol care m-a surprins placut.

Detalii: Mircea Badea a fost si el prezent aseara, a tinut un mic discurs (despre urmarirea visurilor proprii) si a venit (in cadrul unei probe) chiar cu sugestia (cei din public pot sugera titluri, cuvinte, situatii in jurul carora actorii de pe scena pot improviza) de-a fi imitata Oana Zavoranu. Am observat ca are acelasi tip de mobil ca mine si era la fel de prost imbracat ca mine (cu diferenta ca eu veneam de la munca).

Aici puteti gasi programul de la Casandra, sper sa mai ajung cat de curand pe acolo si, de ce nu, sa intalnesc si figuri cunoscute printre spectatori.

Dupa Se7en si Fight Club iti este imposibil sa nu-l urmaresti pe David Fincher. Asteptam acest film (care nu este acelasi lucru cu filmul de categorie B – The Zodiac (2005) – ce poate fi gasit pe dc++) de un an si jumatate si pot spune ca asteptarile nu mi-au fost inselate.

Filmul despre care doresc sa vorbesc aici si pe care il recomand pentru cei pasionati se cheama simplu – Zodiac, a fost lansat anul acesta si dureaza aproape trei ore. Nu e un thriller obisnuit, crimele se opresc inainte de prima ora a filmului, iar apoi urmeaza un traseu psihologic care ar da multe idei sociologilor si filozofilor culturii si cere de la spectatori o anumita rabdare.

Poti afla cum se creaza o persoana din indicii, cum pornesc mecanismele birocratice de-a stoarce adevarul, cum e nevoie de un criminal in serie, cum o cautare lipsita de sens isi inventeaza propriile sensuri, cum te poti gandi la conservatorismul unui criminal in serie intr-un mediu cum era San Francisco in anii ’60:

“Over this same period, San Francisco became a magnet for America’s counterculture. Beat Generation writers fueled the San Francisco Renaissance and centered on the North Beach neighborhood in the 1950s. Hippies flocked to Haight-Ashbury in the 1960s, reaching a peak with the 1967 Summer of Love. In the 1970s, the city became a center of the gay rights movement, led by investment banker John Shen, with the emergence of The Castro as an urban gay village”. (Wikipedia)

Detalii:
– l-am vazut la avanpremiera sa la Cinema Pro (joi, 24 mai 2007)
– am citit o cronica buna scrisa de Andrei Gorzo
– mi-a placut cum au jucat Robert Downey Jr. si Mark Ruffalo

Aventura mea cu Buddha Bar a inceput vreo patru-cinci ani cand, acasa la un amic, l-am intrebat:
– Cine canta melodia aia?
– E CD-ul doi, prima piesa.
Am crezut ca glumeste, insa nu glumea. Chiar asa era!
De la o vreme, am inceput sa reascult compilatiile scoase sub numele de Buddha Bar si-am regasit doua piese care a mon avis suna bine de tot. Le-am pus aici si aici.
Enjoy!