O carte buna, usor de citit, scrisa de un autor ce nu cred ca mai are nevoie de introducere. Am primit-o entuziast de la Radu si-am inceput s-o citesc imediat. Am s-o aduc la urmatoarea editiei Schimb de carti, insa daca cineva o doreste neaparat, o pot da si pe sub mana.
Rezumat: cartea incepe cu un diagnostic al urii de la Cain si Abel pana la regimurile totalitare contemporane, continua cu variate tipologii ale urii (cu un aer de minima moralia) si se termina cu un semnal de alarma cu privire la viitorul unei natiuni si continua preocupare vizavi de rolul moral al intelectualului.
In mod deosebit am apreciat curajul lui Liiceanu de-a oferi cateva nume, de-a schita o mica harta a compromiterii in regimul comunist. Oameni care nu s-au cait, oameni care au fost imprudenti si-au crezut ca ura organizata ca principiu de guvernare va fi eterna.
Astfel, afli nume de:
– autori care au proslavit Uniunea Sovietica si conducatorul ei, Stalin: Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Anatol Vieru etc.
– critici care au incercat sa gaseasca in cultura romana un precedent al luptei de clasa: Ov.S. Crohmalniceanu, Savin Bratu, S. Damian etc.
– scriitori care au proslavit edificarea socialismului: Petru Dumitriu, George Calinescu, Zaharia Stancu, Dan Desliu, Eugen Barbu.
– intelectuali organizatori ai cultului lui Ceausescu (si-au prostituat talentul): Zoe Dumitrescu-Busulenga, Adrian Paunescu, Sergiu Nicolaescu, Sabin Balasa, Radu Beligan, Stefan Milcu etc.
Cartea se citeste repede si usor, e ordonata (notele sunt aranjate intr-un capitol final), contine mult din stilul intalnit si-n Usa interzisa si n-am simtit nevoia sa fac note, insa am subliniat doua fraze mai mult cu gandul de a le pune aici:
“Cum se poate asterne la drum o societate care este blocata in mecanismele ei afective de functionare?”
“Istoria secolului XX s-a inaltat pe muntele de resentimente adunate in inima catorva insi.”
Poate parea o carte light, insa accentul pus pe registrul emotional/metafizic ma trimite cu gandul la alte lucruri mai serioase despre care as vrea sa scriu cat de curand.
Iti ofer la schimb carti de(spre) Petrovici, Radulescu-Motru, Vulcanescu, Ralea (etc). Si eventual memorialul durerii. Si ceva date despre pitesti si turcanu. Poate i le dai si preaslavitului tau domn liiceanu. Sa scria si “despre uitare”. or, in cazul domnie sale, “despre uitarea de sine”. Sau “despre inima si resentimente”; cu o prefatza de bogdan suceava.
In rest viatza e roz, uitarea face bine (sic!) si emisiunile cu si despre sex (iti) devin obishnuinta. Chiar adi, invita-l si pe gabriel… sunt convinsa ca are multe sa impartaseasca. Hm:) poate o sa scrie si “despre sex”. in colectia paradime. [evident, vreau drept de autor]
Daca are stilul din Usa Interzisa, atunci o iau. Ce imi place la Liiceanu e ca descrie societatea exact asa cum e, fara farduri, precum si refuzul de a uita trecutul recent.
Apropo de ura: http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/06/15/somalia-si-ideologia-terorismului-islamic/
Asta ce mai ? 🙂
Foarte buna cartea!!! O trecere de la ura barbara a lui Cain la ura organizata din ziua de astazi. Te face sa privesti cu alti ochi clasa politica si sa vezi dincolo de vorbele lor.