Dupa Se7en si Fight Club iti este imposibil sa nu-l urmaresti pe David Fincher. Asteptam acest film (care nu este acelasi lucru cu filmul de categorie B – The Zodiac (2005) – ce poate fi gasit pe dc++) de un an si jumatate si pot spune ca asteptarile nu mi-au fost inselate.

Filmul despre care doresc sa vorbesc aici si pe care il recomand pentru cei pasionati se cheama simplu – Zodiac, a fost lansat anul acesta si dureaza aproape trei ore. Nu e un thriller obisnuit, crimele se opresc inainte de prima ora a filmului, iar apoi urmeaza un traseu psihologic care ar da multe idei sociologilor si filozofilor culturii si cere de la spectatori o anumita rabdare.

Poti afla cum se creaza o persoana din indicii, cum pornesc mecanismele birocratice de-a stoarce adevarul, cum e nevoie de un criminal in serie, cum o cautare lipsita de sens isi inventeaza propriile sensuri, cum te poti gandi la conservatorismul unui criminal in serie intr-un mediu cum era San Francisco in anii ’60:

“Over this same period, San Francisco became a magnet for America’s counterculture. Beat Generation writers fueled the San Francisco Renaissance and centered on the North Beach neighborhood in the 1950s. Hippies flocked to Haight-Ashbury in the 1960s, reaching a peak with the 1967 Summer of Love. In the 1970s, the city became a center of the gay rights movement, led by investment banker John Shen, with the emergence of The Castro as an urban gay village”. (Wikipedia)

Detalii:
– l-am vazut la avanpremiera sa la Cinema Pro (joi, 24 mai 2007)
– am citit o cronica buna scrisa de Andrei Gorzo
– mi-a placut cum au jucat Robert Downey Jr. si Mark Ruffalo