Ten Politically Incorrect Truths About Human Nature

I don’t think bloggers read

Dezbaterea a fost fructuoasa, lipsita de probleme fundamentale, insa plina cu povesti si anecdote. De multe ori, discutiile de dupa sunt cele mai savuroase si astfel s-a intamplat si acum. Ioan T. Morar a parut un tip deschis, insa Tudor Octavian a castigat pe deplin simpatia si aprecierea mea.

Discutiile n-au schimbat paradigme de gandire, insa cel putin mie mi-au prilejuit un demers de meditatie asupra unei teme atat de vaste: democratizarea culturii, inflatia de scriitura on line, subtierea pietei de print etc. Mi-au placut interventiile lui Iulian Barbulescu, ale lui Razvan Tupa (era indreptatit mai mult decat unii dintre noi sa fie pe acea scena) si ale lui Mihai (din public).

Apropo de simtul dialogului, interventia lui Mihai a fost intr-atat de des intrerupta incat, a repetat de vreo 3-4 ori lasati-ma sa termin. Fusese intrerupt de gasca de domnisoare poetese, autoare si critici de arta, domnisoare imbibate pana la borurile palariilor de prejudecati si diagnostice de salon care m-au scos din sarite. Am preferat sa tac, Andrei insa a fost mult mai vehement. Clivajul de mentalitate ce l-am simtit a fost enorm.
Nu pot sa nu remarc un tipar uman des intalnit pe la conferinte si dezbateri: i se da microfonul cuiva ce si-a anuntat dorinta de-a pune o intrebare, iar acesta incepe cu: Eu cred ca…/Parerea mea este ca… si apoi, daca nu uita, pune o intrebare circulara ce cuprinde ideea sa puternic conturata. Apropo de aceasta, Dan Andronic imi spusese la o discutie dupa dezbaterea precedenta ca nimeni nu vrea sa invete de la celalalt, sa fie oare asa?

Tot despre dezbaterea de aseara am mai citit un articol bun la Jen si nu pot sa inchei fara sa-i multumesc lui Horea pentru organizare si entuziasm.

Doua zile la mare, trei tipi si-o masina. Slalom intre statiuni, faleza Constanta, Mamaia, Eforie Nord/Sud, cu cortul in Vama. Mi-a placut salbaticia marii din Vama spre deosebire de mondenitatea ei din Mamaia.
Poze de la 6-7 dimineata:

Doua filmulete din aceeasi inconfundabila Vama Veche:

In afara de scaldatul aferent, am facut un fotbal la portile alea mici de pe plaja, m-am revazut cu o prietena veche (pe care n-o vazusem de cativa ani buni), am intalnit cativa bloggeri, m-am ars surprizantor de repede in soare si, turistic vorbind, mi-am cam facut pofta de mare pe anul asta. Astep concediul si muntele.

Ar fi fain un program de reintegrare sociala prin blogging. Obtii niste bani, cablezi niste blocuri din cartiere marginase si apoi creezi bloguri copiilor si parintilor din acele zone. Apoi se vor face conferinte, dezbateri pe marginea povestilor culese din blogurile respective, un studiu de caz (poti vedea daca adolescentilor ce posteaza mai des, li s-a imbunatatit situatia scolara etc.)

A doua chestie in care blogurile ar putea arata un rol terapeutic personal si social, ar fi in cazul detinutilor. Pui la dispozitie un calculator cu net, 1-2 ore/zi unui puscaris ce doreste sa-si tina un blog. Sunt convins ca din 100-200 de detinuti din toate tara ce si-ar face un blog in cadrul acestui program, 3-4 patru dintre ele si-ar merita cu siguranta locul intr-un feed reader de blogger “normal”.

Par fezabile?(ceva in genul asta am vazut incercat si-n Freedom Writers.)

In sfarsit, e oficial, exista. Blogul lui Gabriel Liiceanu a pasit o treapta pe calea in-fiintarii:

Multumesc instinctelor civice ale lui Darius pentru inspiratie, suport moral, eteric si astral.

1. Azi m-am decis sa-l adaug pe Darius in blogroll.

2. Am descoperit cu incantare primul blog tinut de un fost coleg de facultate, Sorin Munteanu, pe care il recomand cu placere.

Cativa baieti de treaba au avut ideea inspirata de-a ma adauga in blogroll-ul lor: tsigaradedupa.wordpress.com si postsecret-ro.

Sorin Dinu contribuie (printre multi altii) cu o mica galeata de mortar (caramida e prea mult spus) la edificiul legendei mele.

Am mai aparut inca o data (deja e banal sa fiu atat de inspirat) la revista replicilor saptamanii la Andrei Crivat.

Vineri seara, Costin a spus de fata cu mai multi martori credibili ca l-am convins (printr-o argumentare calma si coerenta, inchei citatul) sa-si indeplineasca de acum inainte datoria civica de-a merge la vot.

Marie-Jeanne face subtil o referire la o gluma de casa despre care sunt sigur ca, dupa 100 de ani, cititorii ei si ai mei vor scrie tratate de hermeneutica sociala intr-o incercare disperata de-a cartografia epoca in care au trait bloggerii pionieri.
Voi incheia acest post cu niste poze puse aici nu spre ciuda admiratoarelor pe care le ignor cu obstinatia unui arogant ce sunt, ci dintr-un motiv ce tine de viitoarele manuale de filozofie si literatura.

Pozele au fost facute (intr-o ordine usor de ghicit de cei cu o empatie dezvoltata intr-un mediu familial sanatos) de catre: VisUrat, Tony, Mihnea si Vlad.