Propunere de proiect cu fonduri europene

0 Flares 0 Flares ×

Ar fi fain un program de reintegrare sociala prin blogging. Obtii niste bani, cablezi niste blocuri din cartiere marginase si apoi creezi bloguri copiilor si parintilor din acele zone. Apoi se vor face conferinte, dezbateri pe marginea povestilor culese din blogurile respective, un studiu de caz (poti vedea daca adolescentilor ce posteaza mai des, li s-a imbunatatit situatia scolara etc.)

A doua chestie in care blogurile ar putea arata un rol terapeutic personal si social, ar fi in cazul detinutilor. Pui la dispozitie un calculator cu net, 1-2 ore/zi unui puscaris ce doreste sa-si tina un blog. Sunt convins ca din 100-200 de detinuti din toate tara ce si-ar face un blog in cadrul acestui program, 3-4 patru dintre ele si-ar merita cu siguranta locul intr-un feed reader de blogger “normal”.

Par fezabile?(ceva in genul asta am vazut incercat si-n Freedom Writers.)

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

20 thoughts on “Propunere de proiect cu fonduri europene

  1. Mihnea

    Incer si eu ceva similar sa fac cu elevii mei la scola din Bangkok. Momentan creeam site-uri cu googlepages unde elevii pot scrie despre ei, bineinteles in engleza. Scopul este de a acumula cunostinte IT si de a practica engleza scrisa. Nu avem nevoie de fonduri pt. ca e un serviciu gratuit oferit de google. Nu vreau sa spamez, asa ca nu voi da adresa www, dar, daca va intereseaza, cautati site-ul pe google cu cuvintele cheie “Ladproa Bilingual School”.

    Cat priveste punctul 2, acest lucru se face deja in Thailanda. Cel mai faimos blogger thailandez, un pusti care din pacate a ajuns in puscarie din cauza posesiei de droguri, bloguieste non stop de la varsta de 9-10 ani.

    Reply
  2. serghei

    ori am putea sa reabilitam detinutii invatandu-i sa croseteze. 🙂 iar din cand in cand ar fi haios sa-i vezi intepandu-se intre ei cu andrelele. 😀

    Cheers,
    serg

    Reply
  3. vitalie

    pentru copii nu prea cred ca se merita o asemenea intiativa. eu zic ca ei au nevoie de o comunicare directa, de jocuri si tot felul de astea bazate pe contactul direct, pe socialitatea bruta…
    cat despre detinuti, ar fi o idee…oricum, in inchisoare li se ia un drept uman, cel mai uman cu putinta – cel de a comunica liber…

    Reply
  4. ioana

    da,ar trebui sa existe bloguri educative.dar ce educatie poti sa faci unora care au comis infractiuni,multi cu buna stiinta…e o idee buna,chiar e adevarat ca li se ia un drept uman,cel de comunicare,insa…ar trebui sa fim seriosi.noua ni se pare blogul o chestie,iar lor,alta chestie…ar preferade o mie de ori sa se poata plimba cu familia o ora decat sa stea pe blog 🙂

    Reply
  5. serghei

    Cand eram in liceu prindea foarte bine un joc numit palme. Ne strangeam mai multi baieti in cerc si fiecare dadea pe rand cate o palma celui din stanga lui. Dupa ce se inchidea cercul fiecare dadea cate o palma pe rand celui din dreapta lui. Si inapoia asa palma primita. 🙂 Si evident se ajungea sa se dea din ce in ce mai tare. 🙂

    eeee ? eu zic ca ar fi asta o varianta pentru puscariasi. 🙂

    Cheers,
    serg

    Reply
  6. Adrian Ciubotaru Post author

    Mihnea, chiar nu stiam si mersi pentru informatii

    vitalie, intr-adevar copiii merita mai mult o comunicare directa, insa daca de la 9-10-11 ani li s-ar arata si veleitatile sociale ale internetului, nu cred ca le-ar prinde rau

    ioana, esti prea dura “unii care au comis o infractiune” sunt oameni ca si noi, nu sunt ciuntiti de anumite drepturi si de cele mai multe ori, nu sunt ciuntiti nici de anumite calitati.

    serghei, stiu jocul. Cum toti cu care ma jucam eu erau mai mari ca mine, se intelege ca nu prea-mi placea jocul asta. Faza cu andrelele n-o comentez, am un stuff care inca se pregateste pentru o replica pe masura:)

    Reply
  7. ioana

    da,sunt unii,m-am referit la o anumita categorie,Adrian.Si nu sunt deloc dura.Daca ai comis o infractiune,fie si furt,nu prea meriti respect,chiar daca esti om.Da,exista prezumtia de nevinovatie.Bineinteles ca esti nevinovat pana la proba contrarie.Dar,odata ce s-a dovedit ca esti vinovat…Iti ispasesti pedeapsa si dupa incepe jocul integrarii in societate.Dar gandeste-te:cati oameni nu o duc greu?Cati nu ar ucide pentru bani?Acestia merita tot respectul,nu cei care ucid sau fura sau comit alte infractiuni.Ca s-ar putea pune la dispozitie acestor oameni mijloace de socializare, e foarte bine.Dar si-au creeat o imagine extrem de proasta.Si,ei bine,da:s-au ciuntit ei insisi de anumite calitati. 🙁

    Reply
  8. jez

    🙂 ioana, eu pendulez intre principiile tale sanatoase (intr-o societate in care numa’ Tepes ne mai salveaza, vorba poetului), cele ale lui adrian (de deschidere, de intelegere fara a pune etichete definitive) si o “credinta” ca nici un om nu se face pana la urma vinovat cu nimic, doar intra in jocul karmic din care isi invata (sau nu) singurel lectiile ce sunt de invatat. deci chiar nu m-as putea pronunta a.i. sa fiu si multumita de raspunsul pe care l-as da la “provocarea” ta. Inca am de luptat cu mine in acest sens. Incerc sa inteleg lumea cunoscandu-ma mai bine pe mine insami si “gandind” empatic pentru a-i intelege pe ceilalti. incerc sa ma pun si in locul meu ca victima a unei agresiuni cu sau fara sens/tinta, incerc sa inteleg si ce m-ar duce la crima (un barbat care mi-ar viola fetita…poate as fi inteleapta si as trece peste asta, poate l-as omori), incerc sa inteleg ce as face daca eu si copilul meu am fi victima unui regim totalitar sau militar (ma gandesc la inchisori comuniste sau holocaust) si am fi inchisi- as fura, as omori, as “turna”? totul se schimba in viata in anumite momente 🙂 nici trecutul strazii nu mai e cum era o data 🙂 …deci nu stiu ce pot spune. tu in ce conditii ai savarsi o crima? si daca tot eram la “sa nu omori!” cum poate un stat care se vrea crestin, ortodox sau catolic sau de orice alt rit, sa isi trimita copiii sa omoare alti copii? (ma gandesc la soldatii romani)…
    “e” multe de zis. chiar nu cred ca putem diseca, analiza si intelege fara sa ne scufundam in adancurile constiintei, si prin colturile alea mai intunecoase, pe unde nu “trecem’ prea des…
    🙂

    si pe mine ma cheama ioana, asa ca asta e asa, ca de la ioana la ioana 🙂

    Reply
  9. Toni

    voi scriti din teorie, insa practica le intrece.cel din boxa a violat 2 fete minore, nici o avocata nu vrea sa il apere, in puscarie are sa fie mancat de cei 23 colegi de camera, pt ca ei se gandesc la co
    io lor…ce as putea invata de la un om care nu stie decat sa doarma ziua si sa f*** noaptea? e mai mult de scris. daca se insista revin

    Reply
  10. ioana

    hmmmm…daca cineva mi-ar face mie rau,singurul mod in care as putea sa ripostez ar fi sa-l dau in judecata.ar fi sa chem politia,sa invoc justitia.nu ma apuc sa-mi fac dreptate de una singura.si nu e teorie,ci e de bun simt…si cum sa nu pun etichete unei persoane care a savarsit o nedreptate?sa-l iert?NEVER!!trebuie pedepsit pentru fapta sa.In timp,totul se uita,nu?
    Tepes nu ar avea succes in ziua de azi…Ar fi linsat…de cei cu “baioneta” sau cu pistolul.

    Reply
  11. Mihnea

    Unele comentarii sunt cam dure. Pana la urma rolul puscariilor este de a corecta comportamentul detiniutilor (acolo unde se poate), pentru ca nu toti sunt violatori de minori. De aceea in engleza nu se mai foloseste cuvantul “prison” ci “correctional facility” (poate din dorinta occidentului de a fi politically correct!)…

    Reply
  12. jez

    ioana, asa e, cum spui tu, dar bunut simt si ratiunea sunt uneori umbrite de SENTIMENTE negative, de reactii ce tin de INSTINCT. daca le poti face fata, felicitari pentru tine! cel mai bine ar fi insa sa nu fim fortati sa ajungem in situatii limita 🙂

    Reply
  13. m

    cate uniforme…

    adrian, ai un suflet bun. atata doar, ca ‘blogurile’ nu exista. se poate lua orice initiativa, ele pot veni si in sprijinul saritorilor cu parasuta. atata vreme cat stii ca nu inseamna nimic.

    Reply
  14. Mihnea

    Pt. Adrian Ciubotaru
    1) Thai prison life – Stories of life in Klong Dan Prison in Samut Prakan as written by a Thai person. http://www.thaiprisonlife.com/
    2) A Thai Teenager’s Life – Starting from the age of 12, Gor has been blogging openly and honestly for ten years about his troubled teenage life. A newspaper columnist, a monk, a father, a drug addict and now a prisoner at the age of 21, Gor has done and seen it all. http://www.thailandlife.com/

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.