Am descoperit recent blogul ascrie.org şi mi-a plăcut. Exerciţii, strategii de scriere şi multe insight-uri.

Tot recent l-am descoperit pe Adam Curtis, un scriitor si documentarist britanic, ale cărui documentare ridică nişte probleme pe care nu le întâlneşti dezbătute prea des în media.

The Power of Nightmares (2004) găseşte nişte asemănări interesante între fundamentalismul islamic şi doctrina neoconservatoare.

The Century Of The Self (2002) este un documentar de patru ore despre legăturile psihanalizei si modalităţile de control social pe care corporaţiile şi instituţiile politice le-au dezvoltat de-a lungul secolului XX.

The Trap: What Happened to Our Dream of Freedom(2007) analizează evoluţia conceptului de libertate în jumătate de secol. Game Theory, John Nash, diferite curente în psihologie, dinamica strategiilor de marketing, antropologie, genetică, Hayek, Fukuyama etc. Un amestec provocator despre care voi scrie, căci mi-am făcut o listă destul de mare cu notiţe şi chestiuni asupra cărora trebuie să mă mai documentez.

Încă o chestie faină descoperită recent este canalul de televiziune al Universităţii California. Aici am descoperit emisiunea Conversations with History unde am găsit interviuri cu istorici, analişti politici, jurnalişti, intelectuali, cadre militare etc.
Emisiunea cu Noam Chomsky ar fi un bun început pentru a vă convinge de calitatea discuţiilor.

În aceeaşi linie am descoperit TEDTalks o serie de conferinţe pe diferite subiecte. Exemple:
Brewster Kahle: A digital library, free to the world
TEDTalks: Dan Dennett (2006)
Thomas Barnett: The Pentagon’s new map for war and peace

Arthur Suciu a avut amabilitatea să ne invite, pe mine şi pe Dragos Butuzea, în emisiunea sa de sâmbătă seara la City FM. S-a discutat relaxat despre bloggeri, despre scris, despre bloguri culturale şi despre aşteptările fiecaruia cu privire la dezvoltarea fenomenului.
Profit de aceasta ocazie pentru a recomanda cartea lui Arthur – se va lansa miercuri, iar mai jos puteţi asculta inregistrarea emisiunii:

He Was a Quiet Man (2007) L-am văzut săptămâna trecută. Era interesant în felul lui, însă deja am uitat o mare parte din film.

Quid Pro Quo (2008) Un jurnalist în scaun cu rotile descoperă un grup de oameni a caror scop era să ajungă invalizi (invidiau persoanele cu deficienţe locomotorii). Întru-un final, se îndrăgosteşte de o tipă din grupul ăsta şi până la final se mai întâmpă ceva ce merită a fi urmărit, dacă te plictiseşti groaznic.

The Man from Earth (2007) Dacă eşti pasionat de istorie, antropologie sau istoria religiilor, este un film bun. Un grup de academicieni stând de vorbă cu un tip care suştine că are vărsta de 14.000 de ani.

Rope (1948) şi Stranger on a Train (1951) sunt două filme ale lui Hitchcock care-mi lipseau din colecţie. Ambele sunt interesante.

House of Sand and Fog (2003) este un film pe care l-am văzut în Iaşi exact când se lansase şi mi-a rămas în amintire la fel de intens cum l-am simţit acum. E un film trist, o coliziune de destine şi poveşti.
Anumite vise nu pot fi împărtăşite, ar fi rezumatul filmului.

One Point O (2004) despre care apoi am aflat că a fost filmat în studiourile Media Pro, este o coproducţie SUA, Islanda şi România. Este vorba despre un programator care primeşte colete goale şi încearcă să dezlege misterul, însă miza pare a fi mai largă. Anxietate, tehnologie, consumerism, alienare. E un film suprarealist uimitor de bine filmat.
Multe simboluri, multe idei, uneori scenariul e static şi poate plictisi, însă s-ar merita răbdarea.

The Maltese Falcon (1941), clasic cu Humphrey Bogart. Detectivi, o comoară, acţiune. Bun de văzut duminică după-amiază. Nu mai devreme, nu mai târziu.

Notez aici două “apariţii”:
– un articol în România liberă, Colectia de proza toamna-iarna 2008; prima menţiune în presă a viitoarei cărţi.
– o radiografie interesantă şi amplă, mai bine decât aş fi scris-o eu însumi, a acestui blog: Adrian Ciubotaru: filosofie pe blog

Soţii Eliade au sfârşit în mizerie este un interviu cu Stelian Plesoiu, un informatician român care i-a cunoscut pe soţii Eliade.

A fost Ioan Petru Culianu „discipolul lui Mircea Eliade“? un articol interesant în felul lui scris de Şerban Andronescu – mi-e necunoscut.
În text sar câteva ipoteze inedite. Culianu ar fi un pact cu Diavolul, fiind suspect de impostură şi arivism. Studiindu-l pe Giordano Bruno, Culianu ar fi aflat câteva practici erotice care l-au ajutat pe Bruno să seducă femei influente şi să obţină astfel poziţii importante în societate.

The Untold Story behind the Publishing of Maitreyi Devi, o privire cu aer de exhaustivitate asupra cărţilor celor doi protagonişti, a poveştii de dragoste şi, evident, implicaţiile culturale.

De ce a fost ars trupul lui Mircea Eliade?, articolul părintelui Gheorghe Calciu, pe lângă amintirile legate de întâlnirile cu Eliade, aduce ideea că savantul român a fost incinerat fără consimţământul lui.

Cert este că credinţa intimă a omului Eliade va rămâne mult timp motiv de speculaţie, la fel cum moartea lui I. P. Culianu continuă să trezească interes – un tânăr savant împuşcat ritualic în toaletă cu un pistol de calibru mic.

Închei cu un citat dintr-o scrisoare pe care Culianu i-a trimis-o în 1986 logodnicei sale, Hillary Wiesner:
“Mircea Eliade mi-a spus că în zece ani am să fiu cel mai bun istoric al religiilor dintre contemporani, şi nu glumea, îi cunoştea pe toţi”.

O scenă foarte bine jucată şi regizată, indiferent de conotaţiile incorecte politic. Filmul este superb.

Ascult melodia de trei zile şi nu mă mai satur de ea.

videoclip
wikipedia

1. “Vreau să evidenţiez importanţa operei academice a lui Eliade” – interviu cu Mircea Itu

2. Making Capitalism More Creative, by Bill Gates

3. Cartier rezidenţial din capitala Braziliei – Google Maps. Nu mă întrebaţi cum am ajuns acolo.

4. Rania, Regina Iordaniei – link YouTube

5. Program de etimologie şi filologie prezentat de o blondă sexy

6. Cloverfield (2008) – film subţire, dar interesant. Filmat în stil propriu.

Din documentarul Taxi to the Dark Side (2007) m-am oprit la povestea unui deţinut din Guantanamo, suspect de terorism, pe nume Muhammad Husayn Qahtani. Cetăţean saudit, a fost prins în Afganistan şi apoi trimis la Guantanamo unde i s-au aplicat toate metodele de tortură (puse la punct de CIA în ultimii 50 de ani) rezumate intr-un nou manual de tehnici psihologice de interogatoriu aprobat de Donald Rumsfeld.

Din acest manual şi din rapoartele sesiunilor de interogare, s-a putut face o listă cu câteva din aceste metode:
– deţinutului i s-a spus să stea în picioare şi i s-a pus muzică la volum ridicat pentru a-l ţine treaz
-15 zile cu somn de patru ore: de la 7  la 11 dimineaţa. În restul timpului, 20 de ore, era supus interogatoriului.
– a fost privat de lumină şi stimuli auditivi după o metoda dezvoltată de psihologul canadian Donald O. Hebb. Se presupune că tehnică induce o stare de psihoză în mai puţin de 48 de ore.
Exemplu: poză.

– inducerea stresului prin folosirea fricilor şi fobiilor deţinutului (câini, şerpi etc.)
– invadarea spaţiului personal de către o femeie care îl mângâia, îi trecea mâinile prin păr etc.
Agresiune sexuală de către interogatorii femei.

– forţat să poarte lenjerie de damă, multiple elemente de homosexualitate – sensibilitatea bărbaţilor arabi faţă de identitatea sexuală. Dezbracat, cu o glugă pe cap şi era forţat să se masturbeze.
De asemenea, a fost forţat să danseze cu un anchetator bărbat.

– a fost forţat să imite trucurile unui câine pentru a-i reduce sentimentul de demnitate. I s-a spus că un câine trăieşte în condiţii mai respectabile decât el.
– o mănuşă de latex este umflată şi atinge periodic faţa deţinutului.
– deţinutului i s-a făcut o clismă.

– se regiza o petrecere aniversară, deţinutului i se punea pe cap un coif de hârtie – poza de mai sus, iar apoi gărzile şi anchetatorii începeau să cânte God Bless America.
– nu i se permitea să urineze.

Pe lângă raţiile insuficiente şi deshidratarea forţată era supus unor regimuri termice extreme cu ajutorului aerului condiţionat. Pulsul îi scădea până la 35 bătăi pe minut.

Guantanamo s-a transformat treptat într-un veritabil laborator de ştiinţific de cercetare a comportamentului uman. Se pot găsi precedente în istorie?

Se mai pot vedea şi:
Abu Ghraib torture and prisoner abuse – Irak. Cea mai mediatizată postură.
Bagram torture and prisoner abuse – Afganistan
Geneva Conventions