Accept cu plăcere invitaţiile la avanpremierele din partea Tabu şi Parada Film, însă nu tot timpul simt nevoia să povestesc pe blog. Uneori filmele nu-mi plac, uneori îmi plac și-atat, iar alteori – citind recenziile – observ că alții vorbesc mai bine decât mine despre filmele văzute.

Despre Medalia de onoare nu pot să tac. L-am pierdut la IIFF şi nu am dorit în niciun caz să-l ratez acum. E un film tragic ce spune povestea unui bătrân care, primind – cu nedumerire – o medalie cu prilejul aniversării a 50 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, începe să-şi reconstruiască trecutul în funcţie de această întâmplare, inventându-şi o nouă identitate care îi va schimba calitatea relaţiilor cu cei din jurul său.

Din păcate însă, dintr-o eroare birocratică, medalia trebuia să ajungă la altcineva, personajul nostru trebuie să o returneze, iar drama care decurge de aici este pusă magistral în scenă într-un film care a primit numeroase premii şi care contribuie onorabil la palmaresul cinematografic al maestrului Victor Rebengiuc.
Este un film inedit (ca amănunt, Ion Iliescu are o apariţie episodică jucându-şi propriul rol) care trebuie văzut şi pus alături de filmele bune care au fost făcute în ultimii ani.

Ultimul Culianu, Horia-Roman Patapievici, Humanitas

Există creatori pentru care ultima perioadă a vieții reprezintă un salt “dincolo”. Un creator talentat devine la un moment dat, neverosimil de înzestrat, iar acest eveniment îi împarte viața și creația în două. Avem cazurile lui Geothe, Flaubert, Nietzsche, Thomas Mann sau a unor creatori care par mereu situați într-un “dincolo” perpetuu, cum este cazul lui Heidegger.

Aceeași idee este ilustrată și în cartea de față. Există un “ultim” Culianu care a suferit o “ruptură” în anul 1987 (ultimele cărți sunt o mărturie a schimbării) care i-a modificat radical viziunea asupra realității, intrând în posesia unor instincte cognitive noi și oferind cititorilor senzația că autorul a descoperit o nouă schemă universală de cunoaștere, o clavis universalis.

Patapievici privește opera lui Culianu nu doar prin ideile “revoluționare” pe care savantul le-a propus prin cercetările sale, cât și prin intențiile (uneori nemărturisite) ale ultimelor cărți unde Culianu propune o nouă metodă – proiectată inițial să clasifice miturile gnostice – cu rol de principiu universal de explicare a tuturor fenomenelor spirituale, prin postularea unui mecanism unic de generare.

Este o carte scrisă clar care se citeşte dintr-o suflare şi aruncă o nouă lumină asupra operei şi vieţii lui Ioan Petru Culianu “a cărui apariţie printre noi a fost un miracol, iar dispariţia sa a fost o catastrofă”.

Care este spectrul intern de toleranță logică a combinațiilor pe care le admite un mit dat?

Toate tradițiile umanității s-au dezvoltat în paralel,  plecând de la premise analoage.

“Culianu își exprima părerea că în câteva mii de ani vor dispărea religiile încă vii în mijlocul nostru și vor rămâne numai știința și extraordinara tehnologie a lumilor virtuale, dar, cu toate acestea, flora și fauna religiilor create de strămoșii noștri trebuie să fie studiate în profunzime, religiile constituind cele mai simple programe globale, care dau posibilitatea de a înțelege modul social de funcționare a minților”. Continue reading →

Pentru că tot vorbeam ieri de implicare socială și muzică clasică, revin cu o știre din același domeniu.

Orchestra Filarmonicii „George Enescu” şi partenerii ei, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului National organizează sâmbătă , 13 noiembrie 2010, la Sala Mare a Ateneului, Gala de caritate ce are ca scop lansarea proiectului Clasic e Fantastic, cel mai amplu proiect care are drept scop mărirea accesibilității copiilor și tinerilor la muzica clasică.

Proiectul îşi propune să dezvolte publicului tânăr gustul pentru artele clasice în general şi, în particular, pentru muzica clasică, prin lărgirea accesului copiilor şi adolescenţilor la concertele de muzică clasică. Gala de Lansare a proiectului Clasic e Fantastic lansează o serie de evenimente care, pe termen lung, îşi propun să dea o direcţie culturală dezvoltării societăţii româneşti, prin investirea în tineri.

Gala va începe la ora 19:00 şi va consta într-un recital de muzică clasică ce va fi însoţit de donaţii ale unor personaje marcante ale vieţii româneşti.

Proiectul constă în 16 spectacole de muzică clasică, denumite generic „Educative”. „Educativele mari” sunt destinate copiilor şi tinerilor între 10-18/20 de ani şi vor fi susţinute de către Orchestra Filarmonicii George Enescu, în Sala Mare a Ateneului Român. “Educativele mici” se adresează copiilor între 4-10 ani şi se vor desfăşura în Sala de Concerte a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, unde membri ai Filarmonicii George Enescu, actori şi muzicieni de jazz pun la cale să le stârnească copiilor apetitul pentru muzica clasică, în ajutorul lor venind o serie de workshop-uri menite să îi familiarizeze pe cei mici cu instrumentele muzicale, cu sunetele, cu interpretarea şi aprecierea muzicii clasice.

Facebook: Clasic e Fantastic

Începutul e cea mai bună continuare
Lectura provoacă frustrări
Orhan Pamuk on The Museum of Innocence
Joseph Nye on global power shifts (tradusă la Polirom)
Brandingul personal revizitat
De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre

Am fost săptămânile trecute în studiu la TVR INFO pentru un scurt interviu despre Lecturi Urbane. Nu-mi monitorizez cu stricteţe apariţiile media, însă de data aceasta surpriza a fost – dincolo de mesajele de bine – primesc telefoane de la oameni care doresc să doneze cărţi pentru proiectul nostru.

Interviul video – 13 minute – poate fi urmărit aici (primul din stânga sus).