Accept cu plăcere invitaţiile la avanpremierele din partea Tabu şi Parada Film, însă nu tot timpul simt nevoia să povestesc pe blog. Uneori filmele nu-mi plac, uneori îmi plac și-atat, iar alteori – citind recenziile – observ că alții vorbesc mai bine decât mine despre filmele văzute.

Despre Medalia de onoare nu pot să tac. L-am pierdut la IIFF şi nu am dorit în niciun caz să-l ratez acum. E un film tragic ce spune povestea unui bătrân care, primind – cu nedumerire – o medalie cu prilejul aniversării a 50 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, începe să-şi reconstruiască trecutul în funcţie de această întâmplare, inventându-şi o nouă identitate care îi va schimba calitatea relaţiilor cu cei din jurul său.

Din păcate însă, dintr-o eroare birocratică, medalia trebuia să ajungă la altcineva, personajul nostru trebuie să o returneze, iar drama care decurge de aici este pusă magistral în scenă într-un film care a primit numeroase premii şi care contribuie onorabil la palmaresul cinematografic al maestrului Victor Rebengiuc.
Este un film inedit (ca amănunt, Ion Iliescu are o apariţie episodică jucându-şi propriul rol) care trebuie văzut şi pus alături de filmele bune care au fost făcute în ultimii ani.