Felicitări fetelor de la Cluj – Raluca şi Cezara – pentru o nouă victorie în spiritul Lecturi Urbane. După premiera din Bucureşti, Clujul este primul oraş din ţară unde vor fi amenajate locul dedicate lecturii în parcurile publice.

Ne bucurăm să anunţăm că Primăria Cluj-Napoca sprijină proiectul Lecturi urbane à la Cluj. Parteneriatul cu municipalitatea a fost anunţat astăzi, în cadrul conferinţei de presă săptămînale a primarului Sorin Apostu, şi se axează pe două componente principale: Citeşte tot articolul

În acest week-end, în două orașe de suflet au avut loc în aceeași zi evenimente Lecturi Urbane.

În Bacău, George de la inimabacaului.ro și Claudia (mii de mulțumiri pentru Iulian care a strâns o mulțime de voluntari) au organizat cea mai mare acțiune (ca număr și amploare) Lecturi Urbane din țară de până acum. În plus, un amănunt emoţionant pentru mine, la Bacău au venit şi elevi din Moineşti special pentru acest eveniment.
Din București s-au dus la Bacău: Marian, Andreea, Stelian și Oana.

În Iași, o gașcă de fete minunate au pus suflet, au pictat tricouri, au filmat un spot dedicat lecturii, iar sâmbătă au citit și-au oferit cărți în Piața Unirii [poze].

Week-end-ul trecut au citit Timișoara, Sibiu, Cluj, Târgu Mureș, în București am inaugurat primul spațiu public dedicat lecturii în Parcul Herăstrău, marți Gabriela Deleanu a organizat Lecturi Urbane la Tecuci, iar joi Constanța a transformat parcul într-o sală de lectură.

Urmează alte patru orașe, povestea abia a început. Mulțumim!

Ieri am fost la Biblioteca British Council – @British – cu Dan și cu Alex și-am încărcat câteva sute de cărți în engleză și câteva zeci de cărți în română (luate din cutie cu donații) pentru Lecturi Urbane, apoi am trecut și pe la Cărturești și-am golit și acolo cutia.

Într-un final, pe straduţa de lângă librărie, puteai să vezi o maşină plin cu cărţi pe care nu le vom ţine doar pentru ediţiile de Lecturi Urbane din Bucureşti, le vom trimite şi-n ţară.

Aceasta este introducerea, pentru oferi un context şi o aromă poveştii care urmează. După ce am termint cu cărţile, m-am reîntâlnit cu un vechi prieten la Universitate şi-am mers să ne plimbăm în Parcul Cişmigiu.

Mi-am adus aminte de Cosmin şi ne-am oprit la Terasa Cismigiu (de la debarcader) unde am fost întâmpinaţi de semnul din poza de mai sus. E o terasă liniştită, iar dacă sunteţi în dispoziţie de lectură, puteţi cere de la chelner chiar şi cărţi (sub bar se află o mică şi cochetă bibliotecă).

Vechiul prieten lucrează acum ca trăducător (din rusă în engleză), învaţă de zor olandeza, iar la toamnă va pleca la un master la Haga şi mi-a promis că va face Lecturi Urbane când va ajunge în Olanda.

Am impresia despre mine că sunt un tip foarte optimist, însă în timp ce-i povesteam despre ideea mea cu minoritatea celor buni, m-a oprit și mi-a spus:
“Nu, Adi, suntem mulți de fapt, lipsesc doar canalele de coeziune“.

Nu suntem puțini, doar ne găsim greu și avem nevoie mereu de semnale de încurajare.

Această minoritate ar fi doar un viciu de percepție, eu îmi doresc la fel de mult ca noi toți ca poveștile bune să circule cât mai mult și mă întreb încă o dată: suntem mulți sau suntem puțini?

Poate fi social media un canal de coeziune prin care oamenii buni se pot găsi, se pot mobiliza și își pot transmite semnele bune unii altora?

Foto: Mihnea Beldescu

Mi-a plăcut întotdeauna ideea de puer senex – wise child în varianta actuală – pentru că ascunde povestea unei totalităţi, a unui coincidenţe a contrariilor. A deveni om înseamnă a avea curajul de-a rămâne copil și de a-ți urma visele și cred că putem deveni înţelepți râmânând copii.

Doar copiii își urmează visele proprii, între timp adulții au devenit realiști și au renunțat la prostii și-au dobândit în schimb vieți de carton.

Copiii sunt creativi chiar şi atunci când se joacă în timp ce adulţii au incetat de mult să fie creativi.

Foto: Stelian Pavalache

Pentru că poza de mai sus ilustrează aceeași poveste – copii care schimbă din lumea din jur, priviți și minunați-vă de ce au făcut ieri niște copii frumoși din Tecuci.

La Mulți Ani lor și la Mulți Ani nouă!

Pentru că în articolele precedente (1 și 2) am fost mustrat că am fost prea indulgent și elogios cu femeile, revin cu o nelămurire mai puțin diplomată.

Observ cum în jurul meu cantitatea de femei inteligente și frumoase care băltesc în propria viață este mult mai mare decât în cazul bărbaților.

Dacă bărbații își cuplează mult mai bine inteligența la mecanismele pieței (că este o piaţă erotică, profesională sau socială, nu contează) femeile încă au probleme la acest capitol. E plină ţara de femei culte, inteligente şi frumoase care stau pe tușă. Nu doar pe o tuşă socio-profesională, cât mai ales pe tuşa propriei lor vieţi. Ştiu că sunt frumoasă, ştiu că sunt inteligentă, însă nu am deloc încredere în mine însămi. Citește tot articolul.

În ultimele zile, universul nu prea s-a aliniat cu dorințele mele, ba dimpotrivă. S-a pus de-a curmezișul şi-a început să danseze a ciudă.
Cine a spus că o problemă nu vine niciodată singură a fost cu siguranță un om optimist.

Atunci când mă simt cel mai ghinionist om din lume, în loc să mă închid, aleg să scriu în modul cel mai riscant. Atunci când plouă, prima reacţie este să te adaposteşti, însă ceea ce suntem noi ca fiinţe umane este rezultatul de dincolo de primele noastre reacţii. Să ieşim în ploaie, aşadar!

Eu leg ideea de acasă de o stare de spirit, iar nu de un loc anume. Am stat 20 de ani în Moineşti, 5 ani în Iași, iar acum am deja 5 ani de când sunt în București. Această geografie este una afectivă, nu o poţi găsi pe nicio hartă şi nu poate fi redusă la relief sau la numărul de locuitori.

Acasă pentru mine are legătură cu sentimentul că trăiesc într-un univers coerent şi cald. Coerenţa este dată de semne, iar căldura este dată de oameni.

Cu oamenii potriviţi, te vei simţi acasă şi la capătul lumii. Dacă îmi daţi doi prieteni, creez o nouă Românie în mijlocul Patagoniei.

Mă simt acasă în mijlocul provocărilor. Sunt o fire sensibilă şi am nevoie de multe victorii pentru a-mi regla puterea privirii pe care o arunc lumii. Unii oameni puternici câştigă două bătălii şi dormi liniştiţi apoi, însă eu mă simt gol după fiecare provocare împlinită, iar a doua zi deja caut alte bătălii, alte victorii.

Acasă este acolo sunt mă simt în poveste. Unde nu este o provocare, nu există prilej de poveste.

Mai jos este o mostră de talent jurnalistic și un articol care onorează tot ce înseamnă Lecturi Urbane:

– E magic. Nu ţi se pare că e magic?  Cu un zâmbet larg pe faţă, Adrian Ciubotaru patrulează prin faţa scărilor de la TNB, din Piaţa Universităţii. Îmi aruncă întrebarea fără a aştepta, de fapt, un răspuns. Doar constată o evidenţă. Aşezaţi pe trepte, zeci de tineri citesc, înghesuiţi unul într-altul. Sunt atât de mulţi, încât şirul începe de la parcarea Interului şi se lungeşte până la tarabele buchiniştilor de lângă intrarea în pasaj. E o premieră pentru Bucureşti – ştiţi, acel oraş populat de oameni nemulţumiţi, încrâncenaţi şi nepoliticoşi. Aşa ceva nu vezi în fiecare zi – la drept vorbind, e greu de crezut că se şi întâmplă. Citește tot articolul

Ieri, la Lecturi Urbane, aveam în mână un roman de John Updike în engleză – carte donată de @British – şi am nimerit în mijlocul unui grup de turişti care tocmai coborâseră din autocar. Am oferit cartea unuia dintre ei şi am fost refuzat, însă un altul s-a apropiat şi m-a întrebat despre ce-i vorba.

I-am pus că încurajăm lectura, i-am arătat oamenii care citeau pe trepte şi i-am oferit cartea. Totul a ţinut mai puţin de un minut, s-a uitat în jur, a luat cartea şi mi s-a imprimat pe retină imaginea sa cu degetul mare ridicat, spunându-mi:
“Way to go, man!”

Tot ieri – au fost destui turişti prin zonă – cineva întrebase cum se spune Lecturi Urbane în engleză, iar acum i-aș spune că am aflat: Lecturi Urbane is the way to go și, vorba Ilenei, se poate caracteriza drept legendary.

E greu de descris ce poți simți când vezi aproape 200 de oameni (să menţionez şi acea familie care si-a adus copilul să participe la Lecturi Urbane) citind și oferind cărți în Piata Universității spre surpriza trecătorilor și a turiștilor, iar eu nu pot să fiu decât recunoscător că sunt contemporan cu un proiect de implicare socială care inspiră asemenea atitudini şi stări de spirit.

via Dan Dumitrescu

Galerie foto: Stelian Pavalache
Pentru alte reacţii la cald, urmăreşte #lecturiurbane sau grupul Lecturi Urbane pe Facebook.