Acasă nu este un loc anume, este o stare de spirit

16 Flares 16 Flares ×

DSC03754
În ultimele zile, universul nu prea s-a aliniat cu dorințele mele, ba dimpotrivă. S-a pus de-a curmezișul şi-a început să danseze a ciudă.
Cine a spus că o problemă nu vine niciodată singură a fost cu siguranță un om optimist.

Atunci când mă simt cel mai ghinionist om din lume, în loc să mă închid, aleg să scriu în modul cel mai riscant. Atunci când plouă, prima reacţie este să te adaposteşti, însă ceea ce suntem noi ca fiinţe umane este rezultatul de dincolo de primele noastre reacţii. Să ieşim în ploaie, aşadar!

Eu leg ideea de acasă de o stare de spirit, iar nu de un loc anume. Am stat 20 de ani în Moineşti, 5 ani în Iași, iar acum am deja 5 ani de când sunt în București. Această geografie este una afectivă, nu o poţi găsi pe nicio hartă şi nu poate fi redusă la relief sau la numărul de locuitori.

Acasă pentru mine are legătură cu sentimentul că trăiesc într-un univers coerent şi cald. Coerenţa este dată de semne, iar căldura este dată de oameni.

Cu oamenii potriviţi, te vei simţi acasă şi la capătul lumii. Dacă îmi daţi doi prieteni, creez o nouă Românie în mijlocul Patagoniei.

Mă simt acasă în mijlocul provocărilor. Sunt o fire sensibilă şi am nevoie de multe victorii pentru a-mi regla puterea privirii pe care o arunc lumii. Unii oameni puternici câştigă două bătălii şi dormi liniştiţi apoi, însă eu mă simt gol după fiecare provocare împlinită, iar a doua zi deja caut alte bătălii, alte victorii.

Acasă este acolo sunt mă simt în poveste. Unde nu este o provocare, nu există prilej de poveste.

16 Flares Twitter 0 Facebook 16 16 Flares ×

15 thoughts on “Acasă nu este un loc anume, este o stare de spirit

  1. eleny

    frumos spus! 🙂 dar ce te faci atunci cand ai nevoie de o certitudine pentru a creea o poveste, certitudinea pe care ti-o ofera apartenenta si stabilitatea. e frumos sa incepi de la 0 din cand in cand, insa la un moment dat te plictisesti si ai nevoie de ceva palpabil pentru a incepe sa traiesti o poveste si sa te simti acasa. parerea mea!:P

    Reply
  2. Cristina_TM

    Ce bine zici tu aici. În ultima perioadă am pendulat destul de mult între a rămâne sau a pleca dintr-un loc. Am ajuns la concluzia că, într-adevăr, dacă aș putea lua cu mine oamenii dragi și lucrurile care mă fac să mă simt confortabil, aș putea pleca la capătul pământului, că tot m-aș simți acasă. Din păcate, nu pot rupe bucăți de lume pentru a-mi crea propriile lumi.

    Reply
    1. GeoAtreides

      @adrianciubotaru ok, te provoc sa vii maine la 6:15 la Explorari 3. In Parcul Crangasi, la scena 🙂

      Reply
  3. Sandra

    Cred ca se poate crea acasa si cu oameni calzi pe care inca nu ii cunosti, dar ii gasesti acolo unde te duci. E si asta o sansa. 🙂

    Reply
  4. Bianca Mihaela

    “ Avem nevoie de camere care sã ne prezinte versiuni dezirabile ale eului nostru şi sã ţinã în viaţã ceea ce este important şi evanescent în noi . “ ( Arhitectura fericirii – Alain de Botton )
    Fiecare din noi ar trebui sã înveţe sã-şi decoreze acest “acasã” al sufletului şi sã nu se lase îngrãdit de greutatea obişnuinţei pe care o propune în primã instanţã .

    Reply
  5. Pingback: IIFF 2010 | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *