Author Archives: Adrian Ciubotaru

Transforma-ti durerea

16 Replies

untitled-1.gif

Vezi ondulatia? Vezi forma? Vezi culoarea? E medicamentul spiritual complet, e cea mai la indemana mandala, e terapia rapida. Este rodul experientelor spirituale a generatii intregi de intelepti subnutriti.

Iti asezi fundul comod pe scaun si meditezi. Mai intai in mijloc si apoi dilati punctul. Nu simti nimic? Rabdare, trebuie sa-ti lacrimeze ochii.

Sunt mai multe variabile. Se recomanda un plans sanatos inainte. Lacrimile purifica ochii, ochii privesc mai clar, culorile sunt mai ascutite, totul e mai aproape.

De fapt, nu te concentra inca, calibreaza-ti monitorul. Nimeni nu se aseaza in lotus purtand haine sintetice, nimeni nu spune rozariul uitandu-se la concursuri de cultura generala.
Aeriseste-ti camera, lasa sa patrunda cat mai multa lumina naturala si priveste mandala.

E rotunda, e sfera, e perfectiune, e inceputul lumii, e renasterea ta interioara, e momentul in care iti schimbi viata ca un set nou de sosete.

E rosie, e viata, e sange, e tinerete, este hemoragia unui nou inceput, e RGB, e perfect ajustata pentru rezolutia unui monitor luat in rate.
Pulseaza, e ritm, e dans, e cosmogonie, e expansiune. E rezumatul universului tatuat in mintea ta deschisa ritmurilor celeste. Simti ceva?

Rentabilitatea propriei vindecari incepe cu ceea ce trebuie sa oferi pe altarul neantului. Trebuie sa-ti lasi gandurile, facturile si durerile de spate. Trebuie sa te dezbraci pentru un nivel inferior pentru a parea imbracat pentru un nivel superior.

Deja simt cu tine o caldura interioara ce e pe cale sa izbucneasca in blocuri de culoare. Suntem amundoi, impreuna, contemporani. Lacrimi, extaz, tremur.

Nu cauta echilibrul, ci vindecarea propriului motor intern. Ai nevoie de turatie, nu de pante unde poti s-o scoti din viteza.
Gandeste-te la chakra ta cu traficul cel mai mare, imagineaza-ti ca infloreste, se deschide si se dilata la dimensiunea capacitatii tale de-a iubi.

Hai ca e simplu. Marile adevaruri nu-s rezervate initiatilor, ci sunt la indemana tuturor. Transforma-ti durerea in putere, in bani, in numar de comentarii, intr-o merdenea.

Cat a durat? Cateva minute, nu-i asa? Si deja incepi sa te simti mai bine. Vezi? nu esti chiar atat de batut in cap, meriti si tu respectul tau, esti o fiinta unica si greu repetabila.

Exercitiul de mai sus a adus unora o dragoste noua, o slujba mai bine platita, o vacanta initiatica. Altii si-au blestemat sefii, fostele iubiri si vecinii. Merge, e pe bune, tine. Tocmai am materializat o savarina unei persoane dragi. E acel sentiment magic cand faci un bine si nimeni nu stie ca tu ai fost cauza, primul motor, sorgintea de unde a izvorat bunatatea in lume.

Toti vom fi copii

Leave a reply

1. Amicul serghei, ce si-a lasat blogul in paragina spre rusinea lui, a fost in India. Nu stiu ce a fost in capul lui cand a ales aceasta destinatie, insa singur prin India, doua saptamani, suna al naibii de tentant. A pus in jur de 2.000 de poze aici: Album India
Multe poze turistice, insa unele dintre ele sunt antologice.

2. Exista o economie subterana a cartilor furate aflam dintr-un articol scris de un librar din Seattle.
“On the rare occasion when a shoplifter would run faster than I could, I would shout at his back as he escaped into the city: “Why don’t you steal from a fucking corporate bookstore, you asshole?” None of them ever responded. They just kept running.”

3. Intr-un alt articol, un tip se intreaba daca exista niste gene ale egoismului, daca altruismul suporta motive obiective si daca suntem altruisti chiar daca nu castigam nimic (nici reciprocitate intr-un viitor oarecare, nici o stare de bine imediata) de pe urma gestului altruism.
Vezi Good Instincts

4. Pe 8 decembrie 1995, Jean-Dominique Bauby (redactor-sef la revista Elle) sufera un accident vascular cerebral in urma caruia se trezeste in coma cu sindromul lock-in (syndrome d’enfermement). Isi pastreaza discernamentul, scrie/dicteaza o carte (moare la cateva zile dupa terminarea ei) ce a fost ecranizata anul trecut intr-un film foarte bun: Le Scaphandre et le Papillon.
We’re all children, we all need approval.

5. Un subiect si o discutie cum rar mai vezi pe blogurile autohtone: Constanta cosmologica

6. In toamna lui 1987, cineva aparea intr-una din acele obisnuite poze din clasa I.picture-0081.jpg

unu

2 Replies

O camera de supraveghere amplasata intr-un colt al incaperii (am fi numit-o camera daca nu ar fi un abuz de paronime) ar fi aratat un pat pe care este trantit intr-o diagonala ciudata corpul unui mascul.
Acestea ar fi primele date.

Aceeasi camera de supraveghere. Zoom pe noptiera. Un CD cu ultimul album al unei formatii la moda. Astfel aflam anul petrecerii actiunii. 2008. Mai degraba, petrecerii inactiunii. Caci, desi camera filmeaza de cateva minute, nimic nu s-a miscat in camera, iar corpul tanarului este la fel de inert in acest paragraf cum a fost si in primul alineat.

Adica, e posibil sa se fi miscat putin, imperceptibil pentru numarul de frame-uri pe secunda acceptate de constructorul camerei de supravechere, insa ar cere de la cititor un gen de atentie pe care in mod normal nu-l ofera decat in circumstante speciale. In mod normal lucrurile trebuie sa fie speciala pentru a le privi normal.

Astfel, un corp statea aruncat intr-o balta de sange pe un pat. Sau un cutit in spate. Sau un flacon rasturnat pe noptiera dintr-o dorinta ciudata de scenografie. Sau, eventual, scena este filmata alb-negru (s-ar mari numarul de camere de supraveghere care ar putea suporta aceasta poveste), iar singura culoare ar putea s-o constituie balta de sange (impropriu spus, caci s-ar fi scurt cumva in saltea). Sau doar flaconul colorat, iar partilele de un alb imuabil oricaror efecte de Photoshop. Sau un corp oarecare statea aruncat pe un pat avand deasupra o foaie A4 pe care scria ceva indescifrabil intr-un idiom al limbii copte. Sau rotim putin camera de supraveghere, observam lipsa unei usi sau a unei ferestre si avem misterul unei crime perfecte.

Insa, in acest caz, povestea este mult mai banala.

Ne imaginam ca ar fi tanar, nu doar intuindu-i constitutia din unghiul camerei de supraveghere, ci apreciind sociologic imbracamintea. Un corp inert imbracat in blugi si intr-un hanorac cu gluga atarnandu-i pe partea stanga (mai tarziu, exista o sansa ca acest amanunt – al partii pe care cade gluga – sa-si dobandeasca o semnificatie pe care un cititor grabit n-ar banui-o).

Desi camera de supraveghere este statica si ofera informatii destul de restranse la rezolutia maxima cu care poate filma si gradul de luminozitate al incaperii, astfel cu toate aceste impedimente logistice, se poate observa ca patul nu e pat, ci e o canapea din doua bucati. Element de dormitor care introduce in mod subtil ideea provizoratului acestei scene. Apoi iti vine in gand indoiala cu privire la functia de dormitor a incaperii. Sau originea sexuala a camerei, daca ne gandim bine ca CD-ul acela aruncat pe noptiera poate trada un gust muzical regasit statistic in randurile publicului feminin.

Insa acest lucru n-ar fi de ajuns. Ar fi nevoie de cautarea unor alte amanunte pline de inteles. Culoarea lenjeriei de pat, titlul revistei (de langa CD) care se vede blurat din cauza precaritatii imaginii oferite de camera de supraveghere, eventuala igiena a camerei sau existenta unei perne mici, colorate.

Insa, si aceste lucruri ar fi colaterale in cadrul episodului de fata. Ce cauta un tip aruncat pe un pat? Respira acel tip? Plange? Rade? Sopteste un secret in genul acelei scene din In the Mood for Love? La ce se gandeste, cum a ajuns acolo? De cat timp sta astfel intins? De cat timp de la pornirea camerei de supraveghere in primul alineat al acestui text?

Despre aceste intrebari si scenariile posibile in jurul ipoteticelor raspunsuri, vom afla intr-un episod urmator.

400 de pagini

19 Replies

400 de pagini (format A5) am adunat cu toate articolele mele din ultimii doi ani. De pe emotionant.weblog.ro si de pe www.adrianciubotaru.ro. Am aranjat putin, am scos unele texte extrem de banale (le-am pastrat doar pe cele banale la nivel mediu) si-a iesit o cartulie in format pdf.

Le-am adunat pentru mine, le-am dat print si vreau sa le leg intr-o carte cu gandul de-a ma citi intins pe pat minunandu-ma de propriul geniu. Si, mi-am zis, daca tot m-am obosit sa le adun intr-un fisier, le pun (in premiera mondiala, nationala, in mediul on line si inner line) si la dispozitia publicului interesat.

Astfel:
download link removed (link in browser, se incarca mai greu, ~9MB)
sau download link removed (se salveaza direct pe calculator – parola e emotionant).

Enjoy, more to come!

Lectie de gastronomie

16 Replies

Cu privire la acest articol, din ciclul “am gasit pe trotineta un interviu cu Basescu si apoi blogul meu a cazut intr-un soi de auto admiratie”, am urmatoarea dilema: ce am gatit azi se cheama pireu – varianta preferata sau piure – varianta sudista?

N-am stat mult sa ma gandesc, caci ce-a iesit a fost extrem de gustos dupa niste standarde masculine fugarite prin tot felul de gastronomii urbane.
Reteta ar fi urmatoarea: s-au luat cartofii, s-au pus in oala cu apa sau in apa cu tot cu oala, apoi s-a luat carnea si s-a pus in alta apa si in alta oala si s-a asteptat. N-a durat mult si cartofii s-au inmuiat, s-a strecurat apa, s-a pus lapte dupa gust si-a iesit pireul. N-a durat mult si carnea s-a fiert, apoi s-a prajit bine si, stupefiant – stiu, au iesit pulpele de pui gata facute.
Si… cam asta a fost tot.

pireu.jpg

Acum, dupa ce-am facut poze si-am scris pe blog facand PR pireului, ma duc sa-l mancanc, probabil (la cat am editat acest post) s-a racit. Sper doar sa guste mai bine decat arata dupa efectele de saturare si contrast din Photoshop.

Lua-v-ar dracu!

26 Replies

Subestimam zilnic semnificatiile sociale si terapeutice ale urarii “lua-te-ar dracu”. De la cea mai calduroasa afectiune pana la cel mai simpatic dispret, “lua-te-ar dracu” poate fi catalizatorul unei comuniuni umane veritabile.
In decembrie, revenind de la Viena, am gasit lipit de monitor un post it din partea colegelor pe care scria “Bine ai revenit, Adrian!”. Mi-a dat o lacrima care n-a durat mult, caci sub inocenta urare, un alt scris, abrupt si masculin, a unui coleg invidios spunea:
– Lua-te-ar dracu, Adrian!

De atunci, minunata expresia a inceput sa curga:
Telefon la sapte dimineata:
– Lua-te-ar dracu, Adrian! Ce faci, te-ai trezit? Ajungi tu primul azi la birou?

Telefon la opt dimineata:
– Lua-te-ar dracu, Doru (ajunge mereu primul la birou)! Pui si tu de-o cafea?

La birou, la opt jumatate. Intru pe usa si in loc de “buna dimineata”:
– Lua-te-ar dracu!

Ziua cuiva:
– Sa-l ia dracu!

Ti se da legatura la telefon:
– E un client care a cerut cu tine.
– Sa-l ia dracu si pe asta!

O alta situatie a meandrelor relatiilor umane cu valente terapeutice cu aroma de draci o reprezinta scuzele penibile.
Spui clientului ca printurile sunt deja pe drum prin curier, apoi observi o greseala si-ti dai seama ca livrarea se mai amana cu cateva zile. Solutia este sa suni si iti ceri scuze:
– Buna ziua, avem o problema. O racheta s-a declansat din greseala si-a nimerit fix camionul cu livrarea. Multumim lui Dumnezeu ca soferul a scapat cu viata, insa comanda dvs. se va amana cu cateva zile.

Sau:
– Doamna, e razboi in Bucuresti (pe fundal un mp3 cu impuscaturi de mitraliera). Camionul cu livrari a fost oprit intr-o ambuscada, va vom tine la curent cu evolutia acestei situatii dramatice.

Sau:
– Sarut mainile, doamna. Din ciclul “mi-a mancat cainele tema”, va anunt ca… e groasa. Printurile dvs. nu vor ajunge azi.

Sau:
– Alo!? Va spun direct si pe fata: s-a dus dracului comanda dvs. Cum, nu ma auziti? Unde s-au dus? (Tipand) Dracului, s-a dus dracului!

Nu stiu cum s-a facut, insa tot la dracu am ajuns.
Suna un prieten vechi si ia-l cu:
– Ce dracu mai faci?
Raspunde la telefon cu:
– Si ce dracului mai vrei si tu? Sau:
– Te mananca-n c*r, vad!!! Sau:
– Auleu, scuze! Tu erai, mama? Ah, nu, nu! Sunt bine! Nu, nu stau prost cu banii!

Asadar, pe scurt si stupefiant, va urez un sincer “Lua-v-ar dracu!”. La randul tau, uita-te in jur, zambeste si spune-o clar si raspicat:
– Sa va ia dracu pe toti si pe fiecare in parte, pe rand si pe toti o data, sub forma de gramada!