Anumite situaţii sociale predispun la anumite gesturi şi dispoziţii. Anumite conjuncturi încurajează anumite răspunsuri şi le inhibă pe altele.
Un exemplu recent poate ilustra mai bine această idee. Dimineaţă, înainte de Casa Presei, un autocar cu şcolari a tras pe dreapta, eliberându-şi puradeii printre copacii de pe margine. Academic spus, puradeii se pişau pe ei, iar într-un context oarecare această situație ar traduce doar o simplă nevoie fiziologică. Însă în acest caz, o gaşcă de şcolari, pişându-se printre copacii de la marginea unui aglomerat bulevard bucureştean, nu poate semnifica decât o insolită situaţie socială: pentru ei înşişi, pentru învăţătoarele care îi însoţeau, pentru şoferi şi pentru pietoni.
Cu alte cuvinte, observatorul prin simplul său act de observare poate schimba statutul unui gest sau a unui incident. Dacă te masturbezi în camera ta este un act intim, dacă te masturbezi în fața mea este deja o declaraţie, o mărturie.
Totuşi, ce se întâmplă cu erecţia în afara situaţiilor onanice când ar fi în cea mai pura stare de intimitate?
Când ai o erecţie si, printr-un noroc absurd, se afla cineva lângă tine (o iubită, o şteoarfă etc.), atunci este vorba de o situaţie socială. Când doi oameni sunt adunaţi în jurul unei erecţii, atunci şi Socialul se află printre ei, binecuvântând mica comunitate.
Poate este o idee prea ciudată şi abstractă pentru unii, asfel o voi ilustra cu următoarea situaţie:
Un tânăr merge cu troleul şi deodată îi apare o erecţie. E o chestie ciudată, căci nu întâlnise nici un stimul erotic şi nici nu se gândise în mod special la un scenariu excitant. Şi mai ciudat este faptul că erecţia se adânceşte, se acutizează sau, mai realist, se măreşte peste dimensiunile normale.
Avem o situaţie de criză. Erecţia este observabilă, este imposibil de ascuns. Între tine şi privirile nedumerite ale celorlalţi călători a crescut o erecţie sălbatecă.
Încerci să te întorci, să scazi cât poţi numărul privitorilor, atingi din greşeală pe cineva, te simți la fel de vinovat ca şi cum ai furat un baton de salam dintr-un magazin. Unde să ascunzi un baton de salam? Îl bagi în pantaloni?
“Nu vă e ruşine, domle?” se auzi.
Încerci să îţi acoperi minunăţia cu mâinile, însă e inutil. E ditamai umflătura.
Câtiva din jurul tău încep să zâmbească cu subînţeles. Eşti deja roşu şi începi să transpiri.
“Vă simţiţi bine?” îndrăzneşte o doamnă.
“Vă este rău?”
Ameţeşti. Erecţia e atât de mare încât ţi-a schimbat centrul de greutate. S-a făcut loc în jurul tău. Cineva începe să ţipe. Abia te ţii pe picioare. Inerţia curbelor şi a frânelor s-a multiplicat astronomic.
Lumea devine impacientată.
“Nu e vina mea, pur şi simplu a apărut” sunt singurele cuvinte pe care poţi să le zici.
Cine te crede? Eşti cel mai singur om din lume, în măsura în care o erecţie îngrozitoare nu te-a aruncat deja într-un alt regn.
“Să oprească troleul!”
“Să cheme cineva Salvarea!”
“Să sune cineva la Poliţie!”
Eşti un animal hăituit. De ce ţi se întâmlpă numai ție lucruri din astea?
“Deschideţi geamurile, poate aerul îl ajută.”
“E de la poluare, am citit undeva.”
“Doamne iartă-mă, n-am mai văzut pe nimeni care să umble cu erecţia aşa… slobodă, fără zgardă.”
Este începutul unei mutaţii? E un semn divin? E nevoie de o comisie? Se poate trata chirurgical? Vor cădea guverne din această cauză?
Va fi tras cineva la răspundere, vor cădea capete?
E un scenariu ipotetic cu o erecţie în rolul principal având destule ingrediente ale unei poveşti de succes: spontaneitate, insolit, mister, mulţi oameni şi un final deschis multiplelor interpretări. Într-o lume banală se pot întâmpla lucruri fascinante. Lucruri prăfuite ce pot deveni gadgeturi, hi tech în stil doric, un mobil în formă de cruce.
