Săptămâna trecută am trimis un mesaj de mulțumire unui politician tânăr. I-am mulţumit că nu a votat pentru modificările la Codul Penal. I-am mulțumit pentru un gest normal pe care orice politician responsabil l-ar fi făcut.

În această țară, normalitatea e cusută cu o ață atât de subțire încât are nevoie să fie încurajată cu orice prilej. Îți mulțumesc că mă asculți (deși nu ești de-acord cu mine), îți mulțumesc că ții ușa liftului șă urc și eu (deși suntem străini, iar eu nu-ți voi putea întoarce favorul în viitor), îți mulțumesc că iei atitudine.

Am fost plecat din București în week-end și nu am apucat să ies în stradă. Respect pentru cei care au făcut-o și o vor mai face. Din exasperare, din respect pentru ceilalți, din dragoste de țară.

Este greu de înghițit un asemenea gând, dar clasa politică nu e vinovată de toate relele societății românești. Este doar un copil care a crescut într-o casă cu obiceiuri proaste. Dacă nu te speli pe dinți și mânănci prostii, nu te aștepți să ai dinți frumoși când vei crește mare, nu-i așa?

Obiceiurile bune se creează când cineva este recompensat că s-a abținut de la o alegere sau atunci când a ales bine.

Românii au nevoie de obiceiuri bune, iar acela de a ieşi în stradă în cazul unor abateri de la principiile democraţiei trebuie încurajat prin toate mijloacele.
Dacă nu poți ieși din casă, dacă ești plecat, dacă ți-e lene sau dacă ești la muncă, mulțumește-i cuiva care a ieșit în stradă și se luptă și pentru tine. E un minim gest de responsabilitate.

Protestul meu a început săptămâna trecută când am mulțumit unui politician care – în cadrul unui vot pentru modificarea Codului Penal – s-a luptat pentru mine.
Protestul meu se va încheia atunci când voi termina de mulțumit tuturor celor care fac lucruri bune în această țară. Celor se implică, protestează, votează în Parlament, celor care nu renunţă nici atunci când încurajările lipsesc.

sursă foto: