M-am uitat putin pe o harta si mi-am zis ca daca o tin tot inainte si la un moment dat fac dreapta, voi ajunge sigur la Rathaus.
N-am ajuns, m-am pierdut pe traseu. Am vazut in schimb Ringstrasse Galerien si Stephansdom. M-am plimbat putin pe o strada plina cu magazine si turisti (strada ce mi-a adus aminte de Republica din Brasov). Multi asiatici (si turisti si comercianti), multi turisti in general (auzi engleza, franceza, araba, italiana, rusa etc.) si cativa tigani care vindeau flori in romana.
– Flori, flori baiatu’?
– Nu, mersi, nu vreau.
Era el cu o fetita si nu vindeau propriu zis. Stateau cu niste trandafiri galbeni in mana si deodata tasneau catre un grup bagandu-le florile in… suflet.

Romana am mai auzit vorbindu-se pe o straduta. La un interfon, o mamaie aproape urla:
– Bine, mama. Hai ca te astept jos.

La Stephandoms nu e cu intrare. Desi o parte e in renovare, chiar ai ce vedea inauntru. Platesti doar la niste fonomate ca sa asculti explicatiile in cateva limbi (printre care magiara, ceha, poloneza). In comparatie cu turistii acestor tari, se pare ca romanii sunt mai putini.
Multi excursionisti cu clasa de prin Italia si Franta; daca stateai pe langa ei, aflai destule chestii interesante, caci ghidul (sau profesoara lor) vorbea si explica intruna.
N-am indraznit sa fac poze inauntru, se intunecase putin afara si folosirea blitzului mi s-a parut inoportuna.

La Ringstrasse Galerien era o straduta numai cu dulciuri, am luat o chestie din martipan foarte delicioasa. Se intunecase si se facuse frig. In cateva minute a inceput sa ninga cu boabe de poliester. Am ochit o cafenea mai calduroasa si m-am bagat la cateva beri. Mi-a parut rau ca nu aveam o agenda cu mine si un pix, imi venisera cateva idei pe care le-as fi vrut notate atunci.
Chelnerul, foarte amabil, m-a luat cu grazie si la final mi-a spus Ciao. Nu stiu daca engleza mea i-a sunat aiurea sau look-ul meu mediteraneean (care poate parea si oriental) m-a tradat.

Aseara, in urma decalajului imens de fus orar (de ditamai ora), pe la noua eram frant de oboseala. Am gasit la Romeo in biblioteca Secretele Evului Mediu si m-am bagat la citit s-adorm.

Pozele toate (cate am mai facut ieri) le-am pus pe flickr:

Azi incepe aventura mea vieneza. Plecat la 9:30 cu Sky Europe, zbor cu emotii. Turbulente, la Viena n-a prins culoar de aterizare si-a facut cercuri vreo jumatate de ora. A aterizat cu greu, aproape s-a izbit de pamant. Ma uitam la stewardese, se speriasera si ele.

Aeroport. Am pierdut 20 de minute cautand the normal train to center, not the Catz (linia expresa care e mai scumpa). Doua autocare pline cu asiatici, o multime de bagaje si vorbareala. Gasesc metroul, coada de turisti (majoritatea romani) la automatul de bilete, vine trenul, controlorul ne face semn sa urcam, ca ne da el bilete in tren. N-a avut sa-mi dea rest la 50 euro, mi-a zis ca revine si n-am mai revenit. Am coborat sa schimb metroul. U4, iar automat de bilete.
Intreb un negru care vindea ziare:
– Tickets?
– Here, si-mi arata automatul.
– Not from here, I don’t wanna buy tickets from the machine.
Ezita putin si se prinde:
– Aa, up, up, offices, people there.
Sus nimeresc in ditamail Mall-ul. No tickets. Ies si intreb doi muncitori in salopeta ce mancau pizza la o dugheana galbena.
Ma inteleg si ma indruma.
Am ajuns. Am mancat un fel de paine neagra aromata cu niste afumaturi locale. Imi trag sufletul si ies.