Azi incepe aventura mea vieneza. Plecat la 9:30 cu Sky Europe, zbor cu emotii. Turbulente, la Viena n-a prins culoar de aterizare si-a facut cercuri vreo jumatate de ora. A aterizat cu greu, aproape s-a izbit de pamant. Ma uitam la stewardese, se speriasera si ele.
Aeroport. Am pierdut 20 de minute cautand the normal train to center, not the Catz (linia expresa care e mai scumpa). Doua autocare pline cu asiatici, o multime de bagaje si vorbareala. Gasesc metroul, coada de turisti (majoritatea romani) la automatul de bilete, vine trenul, controlorul ne face semn sa urcam, ca ne da el bilete in tren. N-a avut sa-mi dea rest la 50 euro, mi-a zis ca revine si n-am mai revenit. Am coborat sa schimb metroul. U4, iar automat de bilete.
Intreb un negru care vindea ziare:
– Tickets?
– Here, si-mi arata automatul.
– Not from here, I don’t wanna buy tickets from the machine.
Ezita putin si se prinde:
– Aa, up, up, offices, people there.
Sus nimeresc in ditamail Mall-ul. No tickets. Ies si intreb doi muncitori in salopeta ce mancau pizza la o dugheana galbena.
Ma inteleg si ma indruma.
Am ajuns. Am mancat un fel de paine neagra aromata cu niste afumaturi locale. Imi trag sufletul si ies.
E draguta Viena, dar totusi nu-i un paradis. Distractie placuta si nu uita sa te duci la roata, o sa intelegi tu despre ce roata vorbesc. Toata Viena o stie…
Te urasc 😐
nu uita Schonbrunn-ul, te rog
Fa poze multe
Dar ce vant te-a dus pe la Viena?Daca nu sunt indiscret…
Si eu te urasc! 🙁 [sa faci poze si la pisica, bine?]
eu nu te urasc… saracul de tine, ai zburat, practic, cu echivalentul aerian al autobuzului 102. 🙂 sper ca ti-a placut viena in schimb si ca a compensat spaima zborului. 🙂
eu nu te urasc. viena e un orasel cam obosit la margine de europa. bucurestiu e mult mai viu 😛
mistocutze pozele, pare dragut acolo 🙂
UN ADEVAR INCOMOD despre referendumuri
comentariu sters
sa te distrezi!
Have fun! Si sa faci multe fotografii frumoase!
Semnat: o invidioasa 😀
asa, urati-ma sau iubiti-ma:!)
Ion, in vacanta/ in vizita
Oana, am vazut roata aia azi de pe catedrala. O sa ajung si acolo cumva.
Poze, poze si iar poze… invidioaso, te pup:)
Ai un stil propriu in descrieri… continua, mai multe fotografii…..
Am ajuns pe blogul acesta din intamplare (un fel de intertextualitate a blogurilor). Titlul “Meeting Vienna” mi-a atras atentia, readucandu-mi in minte saptamana petrecuta acolo in octombrie 2007. Descrierea ta mi se pare foarte romaneasca: ai mers acolo, dincolo, ai baut niste beri, ai facut niste poze ca mii de alte poze. Chinuitor, ramane impresia ca “ai bifat” ce trebuia sa bifezi. Unde este Belvedere, unde este Klimt, Schiele omniprezent in Viena? Scoala spaniola de echitatie, strudelul cu mere, melange-ul vienez, bicicletele, opera, veselia tampa si zgomotoasa din berarii?
Prea multi turisti devin sclavii aparatelor de fotografiat (in Roma am suferit si eu de tara aceasta; in loc sa privesc cu adevarat, declansam butonul stupid in cautarea unui “cadru”; acasa mi-am dat seama de inutilitatea acestor poze si de-atunci am renuntat la obiceiul vulgar).
Florin, am stat doua saptamani in Viena si-am scris zece articole de calatorie.
Am notat exact ce-am vazut si ce mi-a atras atentia. Dincolo de si inauntrul traseelor turistice obisnuite.
Am fost la Belvedere, am si scris, insa n-a fost ceva uimitor. Am fost la Prunksaal, mi s-a parut uimitor si, prin urmare, am povestit.
Am fost si la Museumquartier, cu Klimt, Scheile etc., insa n-am rezonat.
Am rezonat la Albertina, cubisti, impresionisti, Picasso etc, prin urmare, am scris.
Am pierdut jumatate de zi la Freud, am rezonat si, prin urmare am scris.
Decat bicicletele, am apreciat trasurile si tot asa.
N-ai cum sa nu vezi scoala spaniola de echitatie, insa nu te impresioneaza mai mult decat daca te-ai plimba pe stradutele din spatele catedralei.
Decat strudelul cu mere (care este probabil ilustreaza cel mai bine Ideea de Strudel) am apreciat mai mult alte feluri de mancare vieneze despre care am scris.
Eu inca nu mi-am dat seama de inutilitatea fotografiei in masura in care anumite amintiri mi se fixeaza mai bine, iar anumite fotografii isi au povestea lor.
Am vazut Viena in modul cel mai romaneste (pentru mine) cu putina, iar acest lucru mi-a prilejuit o intalnire culturala ce mi-a priit.
Probabil ca postarea mea anterioara este destul de confuza: nu am incercat sa pun sub semnul derizoriului impresiile tale doar pentru ca nu ai vazut ce am vazut eu, nu ai facut ce am facut eu s.am.d. Departe de mine aceste “argumente”; puteai sa fi scris 10 pagini despre Grinzing sau despre roata din Prater, dar sa le fi scris bine. O insiruire seaca de cuvinte insotita de fotografii banale nu reprezinta un jurnal de calatorie; nimic din spiritul Vienei nu transpare, sunt doar niste fapte diverse pe un fundal oarecare; inlocuiesti Stephansdom cu Koln Dom si Kartnerstrasse cu Unter den Linden si nimeni nu observa schimbarea.
Despre fotografii: mai demult, erau putine aparate, cei care le aveau urmau un curs, incercau sa faca niste poze cat mai expresive; de cand au aparut aceste calamitati numite aparate digitale, orice individ care-si cumpara unul se crede transformat peste noapte in fotograf; ergo, cantitatea inombrabila de poze care polueaza spatiul web.
“Decat bicicletele, am apreciat trasurile si tot asa.” Scuza-mi pedanteria, dar constructia aceasta este gresita. Saracul “decat” este abuzat tot mai des :(.
Florin, “decat” e abuzat cand e folosit in expresii in care exprima cantitatea “decat o paine” etc.. Eu l-am folosit comparativ “am apreciat mai mult trasurile decat bicicletele”.
Insiruirea seaca de cuvinte si pozele banale e o chestie de gust, nu comentez.
Sunt de acord cu tine cu privire la turismul fast-food, insa cand invoci “spiritul Vienei” deja te arunci in clisee. Spiritul Vienei pe care crezi ca l-ai cunoscut tu? Spiritul Vienei despre care povestesc toti?
Poti reprosa oricum ca n-a prins spiritul Parisul, al Londrei, al Moscovei etc, atata timp cat aceasta experienta este destul de incomunicabila si de nedovedit.
Calatoria este un traseu al unei geografii interioare mai mult decat o miscare de la A la B pe o simpla harta.
Calatoria este o stare de suflet; bucuria gandului ca lumina soarelui dintr-un moment al zilei este asa cum ti-ai imaginat-o citind despre Vienna, Paris sau Praga.Eu n-as enumera obiective turistice. As descrie mai degraba vibratia lor.N-am plecat niciodata din tara, dar printre alte carti am citit “Jurnalul de calatorie” si “Caietele princepelui” de Eugen Barbu, “Caietele” lui Cioran, “Arcul de Triumf” al lui Remarque. Doamne, ce bucurie as avea sa pot macar o zi sa adulmec mirosul zidurilor din Praga sau sa bantui noaptea pe strazile Parisului.
mi-a placut descrierea impresiilor despre viena si am o rugaminte. in curind adica pe 31 iulie voi avea ocazia sa stau doua zile in viena. din multitudinea ofertelor ce m-ati sfatui sa vizitez in primul rind ?
va multumesc