În drum spre Club A, în seara lui 14 februarie, mă gândeam la rolul ontologic al informaţiei în conturarea orizontului nostru cultural şi afectiv. Există o manie către informaţie care este văzută drept un capital de mântuire: cu cât cunoşti mai multe, cu atât eşti mai mântuibil. Acest accent pe cantitate conţine presupoziţia riscantă că avalanşa de informaţie este de la sine coerentă şi nu mai este neapărat necesar un efort de ordonare şi filtrare pe o anumită scară de valori.

Tocmai mâncasem şi aveam o arşiţă chinuitoare. Continue reading →