Pentru mine duminică e sacră: pot să fiu prost fără să simt că mă trădez pe mine însumi. Când scriu aceste rânduri mă uit pe geamul din stânga mea şi văd un cer senin primăvăratic. Şi astfel marchiza s-a scărpinat la sfârc şi a coborât să-şi bea ceaiul.
Nu ştiu ce s-a întâmplat în inconştientul meu cât am dormit, însă m-am trezit cu gândul şi impresia că sunt cel mai inteligent băiat de vârstă mea din mileniul III (pe care am să-l inventez eu). Nu-mi place cuvântul geniu, însă am întrevăzut curbă terifiantă şi onorantă a profunzimilor mele. Continue reading