La finalul articolului – în care ziarul de sport Nemzeti Sport face o revistă a presei române în urma meciului dintre România și Ungaria – este postată o scrisoare a unui tânăr de origine maghiară din Transilvania.

Am citit-o – cu ajutorul Google Translate și a lui Alex Balogh căruia îi mulțumesc pentru traducere – și din ea reiese că “patria” ungară l-a dezamăgit profund. Nu pentru că a pierdut meciul, ci pentru că nu a luptat cu mai multă îndârjire.

Durerea crește și mai mult la gândul că luni dimineață, la antrenament, coechipierii lui români (joacă și el fotbal, dar nu precizează echipa) îl vor ironiza cu replica „Na mi van, kis bozgorka, csak nem kikaptatok?”
În traducere aproximativă: “Ce-i, bozgor mic, să nu zici că ați pierdut?”

În aceste vremuri, pentru maghiarii din Transilvania, sportul maghiar este o mare consolare.

Deși nu este un tip sensibil, în minutul 85, au început să îi curgă lacrimi pricinuite de umilința pe care o vedea pe ecranul televizorului.  Meciul pe care îl văzuse l-a convins încă o dată de natura poporului maghiar: laș și fără încredere în sine. Mai mult decât atât, la finalul scrisorii are impresia că “Dacă vreodată a existat un Dumnezeu al maghiarilor, sunt sigur, el deja demult ne-a părăsit.”

M-a mirat această scrisoare nu pentru că tânărul “ține cu Ungaria”, ci pentru că un rezultat sportiv poate fi asumat atât de dramatic și… identitar. Este ca și cum, păstrând niște proporții, dacă România ar fi pierdut meciul de aseară, ar fi trebuit să oferim Ardealul Ungariei.

M-au revoltat incidentele suporterilor unguri în București (Gara de Nord, Centrul Vechi), dar m-a bucurat enorm victoria tricolorilor. O victorie categorică împotriva unui “rival istoric”, chiar și dincolo de politizarea acestui meci.

Răsfoind presa maghiară, am avut impresia că și-au dorit atât de mult victoria doar pentru că au jucat împotriva României, iar nu pentru calificarea la turneul final. Așteptările vecinilor noștri au fost atât de mari (suporteri, presă, jucători) încât nu s-au putut trezi în urma primului gol, iar tot ce s-a întâmplat mai apoi – încă două goluri – a constituit o umilință perfectă.

Închei cu un citat preluat într-un alt articol din presa maghiară. Un citat care – din fericire sau nefericire – spune un mare adevăr:

“Some people believe football is a matter of life and death, I am very disappointed with that attitude. I can assure you it is much, much more important than that”. (Bill Shankly)