Ce e un blog. Un blog e un jurnal intim public. O contradictie in termeni. Psihologic, mic exhibitionism de anonim. Textual, literar, simbolic: un suvoi grafoman de nimicuri. Zero pe linie.
Bun. Hai sa vedem cum ar arata insemnarea pe care tu ar trebui s-o faci daca ai fi onest cu tine. Insemnarea reala, aceea nu din bloguri, ci din nescrisul jurnal intim:
“Nu stiu ce-i cu mine. Adevarul e ca nu stiu ce-i cu mine. Vreau sa trec aici drept filozof. Da, am terminat la Iasi, intr-o faculta de doi lei, stiu ca singurele facuri reale sunt la Bucuresti si Cluj, ca de filozofi pe bune la Iasi n-a auzit nimeni si ca e o scoala profesionala acolo. Da, impotmolire din start. Asta e. Dar pentru cretinei pot inca trece drept ceva. Intelegeti. Deci o sa scriu sus derivative trompe d’oeil: filozof, filozofie, chestii care lucesc pentru tampiti si dame toante. Bun. Dar in sufletul meu cred? Ei pe dracu, bineinteles ca nu cred, stiu ca nu sunt. Na, stiu ca-s un mic patetic, nu-s chiar tampit, sigur ca simt, stiu ca inteleg ca par ceva numai pentru cretineii de aici, ca numai in tara orbilor e chiorul imparat. Si? Ce vreti sa fac. Stiu, apoi, ca sunt urat, ma obsedeaza, si atunci tot pun poze din astea, doar-doar un instantaneu imi va estompa mai mult decat un altul uratenia asta nenorocita de care sunt prea constient, si imi va arata o figura atragatoare. Da, am uitat sa va spun: sexual, nu prea am depasit obsesia adolescentina. Resimt o bucurie imensa pronuntand cuvinte ca : muie, pula, pizda, ma racoresc, sunt mintal cufundat in melasa lor psihologica. Nu stiu daca am sa ies vreodata. Poate-mi gasesc si eu o proasta, ne luam, si peste un timp am sa-i pot marturisi ca vreau sa i-o dau in gura si in fund, si o sa accepte, da-le dracului de idioate, pentru mine femeia e o carpa de sters lichidul seminal. Dupa aia ma perpetuez si mai vad eu. Pana atunci fac aici cu cuvinte si sensuri din astea mici eseuri pentru tonti, cu terminologie de clasa a opta, poate-mi atrag niste dame. Ei si ce daca, in fond nu se prinde nimeni. Iar daca se prinde cineva, daca sunt ridicol, imens, cosmic ridicol, pentru cativa, pentru o mana de oameni, ce conteaza: ei vor fi intotdeauna cei mai putini, totdeauna dominati de numarul prostilor, iar pe mine ma intereseaza masa acelora, publicul real, cel care nu stie. Eu cred despre mine, in continuare, lucruri bune. Ei, sigur ca stiu. In forul meu intim, sigur ca stiu. Stiu ca sunt doar un taranus orasenizat ghiolban, cu lecturi imprastiate si nici o idee sistematica in cap. Imi alearga tot felul de ganduri, insa, si nu stiu ce sa fac cu ele, dar ma hotarasc eu dupa aceea. Deocamdata, sa le scriu. Dupa aia fac bot hartia asta si n-o arat la nimeni. Ma grabesc, trebuie sa ies din nou la poza, la masca, la blog, la hartia mea de muste. Pe tine te rup frumos in bucatele, asa, te strang intr-un bot si te arunc la cos. Gata, am scapat. Adio, ma duc sa scriu in blog.
Draga f. …te dai foarte rotund pe aici…bravo. Dar ma intreb de ce nu esti asa de sincer? Cum sa cred ce scrii din moment ce la numele tau apare un simplu f. fara nimic altceva? Nu imi arunca pastila cu “timid, las lumea sa ma descopere” ca am mai auzit-o de prea multe ori. Si chestia frumoasa este ca de geaba chiar. 🙂 Numai de bine f.
mda… oarecum la acelasi capitol a aparut si “Superpozitii: o istorie a tehnicilor amoroase” la editura Corint. asta daca, vajnic cetitoriu precum pari, nu ai citit-o deja.
Pune mana, citeste, poate ceea ce banui se va adeveri…si sigur te vei simti muult mai bine. 🙂 Nu am dreptate?
daca n-ai scris-o tu, mare pacat! 🙂
Ce e un blog. Un blog e un jurnal intim public. O contradictie in termeni. Psihologic, mic exhibitionism de anonim. Textual, literar, simbolic: un suvoi grafoman de nimicuri. Zero pe linie.
Bun. Hai sa vedem cum ar arata insemnarea pe care tu ar trebui s-o faci daca ai fi onest cu tine. Insemnarea reala, aceea nu din bloguri, ci din nescrisul jurnal intim:
“Nu stiu ce-i cu mine. Adevarul e ca nu stiu ce-i cu mine. Vreau sa trec aici drept filozof. Da, am terminat la Iasi, intr-o faculta de doi lei, stiu ca singurele facuri reale sunt la Bucuresti si Cluj, ca de filozofi pe bune la Iasi n-a auzit nimeni si ca e o scoala profesionala acolo. Da, impotmolire din start. Asta e. Dar pentru cretinei pot inca trece drept ceva. Intelegeti. Deci o sa scriu sus derivative trompe d’oeil: filozof, filozofie, chestii care lucesc pentru tampiti si dame toante. Bun. Dar in sufletul meu cred? Ei pe dracu, bineinteles ca nu cred, stiu ca nu sunt. Na, stiu ca-s un mic patetic, nu-s chiar tampit, sigur ca simt, stiu ca inteleg ca par ceva numai pentru cretineii de aici, ca numai in tara orbilor e chiorul imparat. Si? Ce vreti sa fac. Stiu, apoi, ca sunt urat, ma obsedeaza, si atunci tot pun poze din astea, doar-doar un instantaneu imi va estompa mai mult decat un altul uratenia asta nenorocita de care sunt prea constient, si imi va arata o figura atragatoare. Da, am uitat sa va spun: sexual, nu prea am depasit obsesia adolescentina. Resimt o bucurie imensa pronuntand cuvinte ca : muie, pula, pizda, ma racoresc, sunt mintal cufundat in melasa lor psihologica. Nu stiu daca am sa ies vreodata. Poate-mi gasesc si eu o proasta, ne luam, si peste un timp am sa-i pot marturisi ca vreau sa i-o dau in gura si in fund, si o sa accepte, da-le dracului de idioate, pentru mine femeia e o carpa de sters lichidul seminal. Dupa aia ma perpetuez si mai vad eu. Pana atunci fac aici cu cuvinte si sensuri din astea mici eseuri pentru tonti, cu terminologie de clasa a opta, poate-mi atrag niste dame. Ei si ce daca, in fond nu se prinde nimeni. Iar daca se prinde cineva, daca sunt ridicol, imens, cosmic ridicol, pentru cativa, pentru o mana de oameni, ce conteaza: ei vor fi intotdeauna cei mai putini, totdeauna dominati de numarul prostilor, iar pe mine ma intereseaza masa acelora, publicul real, cel care nu stie. Eu cred despre mine, in continuare, lucruri bune. Ei, sigur ca stiu. In forul meu intim, sigur ca stiu. Stiu ca sunt doar un taranus orasenizat ghiolban, cu lecturi imprastiate si nici o idee sistematica in cap. Imi alearga tot felul de ganduri, insa, si nu stiu ce sa fac cu ele, dar ma hotarasc eu dupa aceea. Deocamdata, sa le scriu. Dupa aia fac bot hartia asta si n-o arat la nimeni. Ma grabesc, trebuie sa ies din nou la poza, la masca, la blog, la hartia mea de muste. Pe tine te rup frumos in bucatele, asa, te strang intr-un bot si te arunc la cos. Gata, am scapat. Adio, ma duc sa scriu in blog.
Draga f. …te dai foarte rotund pe aici…bravo. Dar ma intreb de ce nu esti asa de sincer? Cum sa cred ce scrii din moment ce la numele tau apare un simplu f. fara nimic altceva? Nu imi arunca pastila cu “timid, las lumea sa ma descopere” ca am mai auzit-o de prea multe ori. Si chestia frumoasa este ca de geaba chiar. 🙂 Numai de bine f.
cineva isi exprima frustrarile pe blogul tau. oh, well…
Hahaha, bine zis Subiectiv.
mda… oarecum la acelasi capitol a aparut si “Superpozitii: o istorie a tehnicilor amoroase” la editura Corint. asta daca, vajnic cetitoriu precum pari, nu ai citit-o deja.
domnul sau doamna f a jignit diverse minoritati, respectiv majoritati
singurele facuri reale sunt la Bucuresti si Cluj:
jigneste majoritatea facurilor care se pot face (trage) si prin restul tarii
dame toante.
jigneste maj. uimin
numai in tara orbilor e chiorul imparat
j.min chiorilor si frustreaza maj. orbilor
cu terminologie de clasa a opta, poate-mi atrag niste dame.
jigneste minoritatea fetelor de clasa a opta.
in rest, scrie bine. si copiez aici comentariul curtezanei:
daca n-ai scris-o tu, mare pacat!
Pingback: relax, you have plenty of time » Tag cu dublu g