Am ajuns târziu la Sucevița și am început deja să căutăm un loc de pus cortul. Am găsit o poieniţă la marginea râului, unde soșeaua trece prin pădure, dar după ce lumina a început să scadă, am realizat că suntem în pustietate. Începuse să bată vântul, mașinile treceau din ce în ce mai rar, iar locul începuse să îmi aducă aminte de Twin Peaks.

Am strâns cortul și puțin înainte de miezul nopții am revenit în sat. Am tras pe o uliță unde erau puține case și la marginea drumului, lângă un gard, am început să montez cortul.

Am dormit-o în hopuri, iar dimineața ne-a trezit soarele și tălăngile unor vaci care pașteau în apropiere. A fost prima noapte la cort, iar în acea zi am fost printre primii vizitatori ai Mănăstirii Sucevița.

Ne-am continuat drumul pe DN 17A care trece prin Pasul Ciumarna și am oprit în vârf în dreptul Palmei. Aici, o familie în trăsese rulota, aranjase câteva scaune și mese și închegaseră o mică afacere.
“Venim aici de primăvara, de când se încălzește vremea, până toamna târziu”.

Oprisem să mâncăm și astfel am aflat de produsele tradiţionale ce poartă marca La Baciu (mi-am propus să îi vizitez și în București, pe Calea Floreasca). Ne-am întins la vorbă, i-am întrebat ce mai este de văzut prin zonă (noi ne îndreptam spre Moldovița) și ei ne-au povestit de drumul care duce din Pojorâta până la Cabana Rarău.

“E asfaltat recent şi puteţi merge până sus cu maşina”

Citisem despre Rarău, dar din linkurile de pe net nu mă lămurisem care este cea mai bună cale de acces. Am încercat traseul în aceeaşi zi pe unul dintre cele mai frumoase şosele în munţi şi, deşi începuse să plouă, iar afară erau 13 grade, am urcat până la cabană şi apoi ne-am încumetat cu Focusul până pe platou.

Am pierdut o oră în zonă, vremea nu părea să se îndrepte, dar am revenit la finalul săptămânii, după cele două zile petrecute în Maramureş.

Munţii Rarău sunt printre cei mai accesibili şi mai pitoreşti din ţară şi mă bucur că am avut norocul să îi descopăr. Cu ajutorul acestor munţi, mi-am regăsit pasiunea pentru drumeţie. E ceva magic în vârful unui munte, la fel cum e ceva magic în efortul depus de a ajunge acolo.

Dincolo de peisaje, de iniţierea pe care parcă ţi-o oferă muntele prin probele prin care eşti pus să treci, ceva din liniştea acelor înălţimi îţi aduce aminte de un acasă demult pierdut.

După o noapte petrecută la Pensiunea Pietrele Arse din Câmpulung Moldovenesc, după două zile de hoinărit prin Rarău, ne-am propus firesc următoarea ţintă:
“Ce facem mâine?”
“Mergem pe Ceahlău”

Galerie foto: Vacanță prin România