Dezbaterea a fost fructuoasa, lipsita de probleme fundamentale, insa plina cu povesti si anecdote. De multe ori, discutiile de dupa sunt cele mai savuroase si astfel s-a intamplat si acum. Ioan T. Morar a parut un tip deschis, insa Tudor Octavian a castigat pe deplin simpatia si aprecierea mea.
Discutiile n-au schimbat paradigme de gandire, insa cel putin mie mi-au prilejuit un demers de meditatie asupra unei teme atat de vaste: democratizarea culturii, inflatia de scriitura on line, subtierea pietei de print etc. Mi-au placut interventiile lui Iulian Barbulescu, ale lui Razvan Tupa (era indreptatit mai mult decat unii dintre noi sa fie pe acea scena) si ale lui Mihai (din public).
Apropo de simtul dialogului, interventia lui Mihai a fost intr-atat de des intrerupta incat, a repetat de vreo 3-4 ori lasati-ma sa termin. Fusese intrerupt de gasca de domnisoare poetese, autoare si critici de arta, domnisoare imbibate pana la borurile palariilor de prejudecati si diagnostice de salon care m-au scos din sarite. Am preferat sa tac, Andrei insa a fost mult mai vehement. Clivajul de mentalitate ce l-am simtit a fost enorm.
Nu pot sa nu remarc un tipar uman des intalnit pe la conferinte si dezbateri: i se da microfonul cuiva ce si-a anuntat dorinta de-a pune o intrebare, iar acesta incepe cu: Eu cred ca…/Parerea mea este ca… si apoi, daca nu uita, pune o intrebare circulara ce cuprinde ideea sa puternic conturata. Apropo de aceasta, Dan Andronic imi spusese la o discutie dupa dezbaterea precedenta ca nimeni nu vrea sa invete de la celalalt, sa fie oare asa?
Tot despre dezbaterea de aseara am mai citit un articol bun la Jen si nu pot sa inchei fara sa-i multumesc lui Horea pentru organizare si entuziasm.
istericalele unor doamne chiar nu isi aveau rostul si puteau foarte usor degenera in lupte de strada.
alte interventii ale altor doamne au fost pline de miez, intelepciune, caldura si bun simt.
dragut. oricum, egiptenii chiar au inventat papirusul 😀 (conform istoriei actuale), asta printre multe altele, si nu erau doar amatori de picturi murale.
Pingback: Bloggeri si Scriitori » Carti
Ma bucur ca a fost interesanta intalnirea. Imi pare rau ca nu am venit si eu, mai ales ca imi place si mie mult de Tudor Octavian si voiam sa-l cunosc pe Razvan Tupa. Data viitoare! 🙂
si mie imi pare rau ca nu ai venit, andressa. ai primit invitatia, nu? te astept miercurea viitoare
Pingback: Au participat la ”Bloggeri si Scriitori”: « horea mihai badau
nu am fost la dezbatere, dar am sa fac o scurta referire la problema just identificata de tine – adica aceea cu “eu cred ca, pareream mea e ca “. departe de a fi o formula de politete, de eventuala acceptare apriorica a altor pareri (care, desigur, au si ele acelasi exordiu semi-idiot), astfel de introduceri sunt consecinta implementarii unui discurs “democratic” si relativist pana in panzele albe, in care totul se negociaza si se pune sub stampila cu “mdea.. e discutabil”, in care nu iti permiti sa ai opinii solide. (Doamne-fereste, abia asteapta sa iti puna eticheta de “radical”, ca si cum atributul asta ar fi neaparat ceva malign si rusinos).
pe noi ne-au tampit in liceu profesoarele de engleza care tineau mortis ca la fiecare stupizenie debitata sa punem acest preludiu din care onoratul auditoriu va intelege ca ceea ce spun este, vai!, exact ce cred eu, si nimeni altcineva. gata! am profitat ca nu sunt singurul pe care-l irita acest subiect si mi-am varsat of-ul 🙂
silviu, foarte buna interventia ta. Nu m-a gandit atat de departe, insa ar fi trebuit. Dincolo de relativismul implicit “eu considera ca”, accentul poate cadea si pe “eu”. Daca eu cred, atunci e foarte posibil ca lucrurile sa stea astfel, iar intrebarea mea in nici un caz nu va depasi acest orizont de discurs.
accentul trebuie sa cada, intr-adevar, pe “eu”.eu, adica autorul si creatorul ideii sau idioteniei ce urmeaza a fi eliberata. cand zici “eu cred ca” umpland inutil timpul (si parca cu o multumire tampa ca ai si tu ceva de spus si apreciezi ca ti se da voie), deja ai te-ai mutat de pe taramul discursului liber pe fagasul bine batucit al unor idei previzibile, sau in orice caz lejer amendabile tocmai din cauza formulei introductive.
Adevarurile nu se negociaza. Gandeste-te ce ar mai fi ca in istoria spiritului sa sada bine-mersi urmatoarele citate : “Eu cred ca pamantul totusi se invarteste”, “Parerea mea e ca Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”, “In opinia mea, cred ca daca mi-ati oferi o parghie adecvata, as putea fi apt de a rasturna cu minim efort mecanic tot universul”…
Eucredca este politically-correct.