Sunt orfan si e foarte posibil sa am SIDA, am invatat legile strazii (altele decat cele pe care le canta artistii hip hop) de mic copil, stiu sa-ti cersesc si lucrurile pe care nu le ai. Cel mai probabil sunt de etnie rroma, insa in buletinul meu nationalitatea trecuta este cea romana. Genul ala de buletin ce-l port cu mine ca un carnet de elev plin de note proaste. Nu pentru ca eu am fost cu necesitate un elev mediocru, ci pentru ca in acest carnet sunt trecute si notele si sughiturile celor dinaintea mea. Cei pe care pot sa-i injur in aceeasi limba pe care o vorbeau si ei (daca erau putin mai prosti, i-as fi injurat acum in ruseste sau in turceste), cei cu care uneori ma mandresc la fel cum ma mandresc cu masina fratelui meu.
Si totusi cei dinaintea mea, care mi-ar fi putut spune ca nu sunt un cacat, au murit de mult, obligandu-ma sa-mi arunc toate sperantele intr-o natiune ce inca n-a intrat in show biz-ul culturii universale.
Cu o educatie formata intr-un sistem de invatamant pentru care Spiru Haret si-a sacrificat cariera academica in Occident, m-am descurcat repede sa-mi vand cravata de pioner pentru primul dublu casetofon aparut pe piata fara a pricepe totusi ce dorea sa spuna MC Hammer prin Can’t touch this. Hranit cu E-urile din Tropikana, am crescut in tara in care dispozitiile se schimba cu viteza cu care sunt inlocuite bordurile, in tara in care banii se spala prin sufletele noastre in aceeasi graba cu care luciditatea ne este asfaltata.
E tara in care orice tip de diagnostic este infirmat de alti trei doctori, doua matusi experimentate si o bunica trecuta prin viata. Caci viata este ca o capita de fan prin care trebuie sa trecem goi de dragul unei istorii plina de pase proaste, indigestii si constipatii.
Am inceput sa devin ecologist dupa primele episoade din Captain Planet, repozitionandu-mi apoi maturizarea cautand in colegele mele reflexe de Sandy Bell, crezandu-ma cand un Brandon cuminte si inteligent, cand un Dylan rebel si zbuciumat, esuand in proiectia sobolanului-maestru mustind de intelepciune din Tortues Ninja, calindu-ma astfel la scoala modelelor straine, caci cultura bastinasa isi vindea (cum o face si acum) corcodusele la supra pret.
Inca port semnul bunicului de la prima cazatura din caruta, la fel cum copiii mei vor purta istoria clickurilor date de zi cu zi. Clickuri ce devin din ce in ce mai zilnice in speranta unui viitor ce-l voi gasi intr-un meniu de site, de blog, de draci.
*
Daca nu stii ce sa faci, accelereaza! e genul de motto inteligent pe care numai cocalarii si alte specii de maimute il aplica. Oamenii inteligenti, oamenii cuminti ezita, cantaresc, scot o balanta, fac un sondaj si apoi actioneaza in umbra unui plan B de retragere. Oamenii cu un plan de retragere (si majoritatea dintre noi il avem deja tatuat mental) sunt oameni ce si-au cumparat costumul de mort inca din adolescenta, oameni castrati inca inainte de prima experienta culturala. Ar fi totusi indicat pentru numele lui Dumnezeu, sa iesim din sicriul ala in care traim vietile si sa acceleram, caci pastram o distanta prea regulamentara fata de lucrurile cu adevarat importante.
Ha ha ….meseriash text…descrie perfect o generatie fara inceput si fara sfarsit. o generatie care are doar mijloc. “nascuta” la maturitate si “moarta” prematur.
Care e diferenta intre etnie si nationalitate? …perioada o recunosc dupa tropicana si desenele animate …dar in nici un caz nu era lipsita de farmec si destinata esecului ..chiar atat de jos te consideri a fi? …
sa-nteleg ca nu e bine sa fac bungee?
Ai ma ca mi se pare putin cam prea pesimist articolul ! Nu e dracu, chiar asa negru ! 😉
Sau altfel spus: Cand nu stii ce sa faci, FA CEVA ca sa poti sa-ti dai seama ce trebuie sa faci.
Pe de alta parte, daca am accelera n-am mai gandi asa mult, si implicit roadele actiunii noastre premature ar fi doar niste avortoane, nu ? Mi-ai adus aminte de filmul “Idiocracy” cu post-ul asta 🙂
Care sunt lucrurile cu adevarat IMPORTANTE? Care trebuie sa fie actiunea cu adevarat utila?ce ar trebui sa acceleram,unde si de ce?
da kintradevar e tare textul si trateaza un subiect cu adevarat interesant….de fapt…nu styu te pune oleak pe ganduri….si poate toty ar tre bui sa ne punem cu adevarat intrebarea….”ar trebui sa acceleram sau nu?”
interesanta perspectiva.:)
adevarat……..