Monkeys think, monkeys do

                                                                                   de Chuck Palahniuk

   Asta vara intr-o librarie un tanar m-a tras deoparte si mi-a spus ca i-a placut la nebunie ca in Fight Club am scris despre chelneri care profanau mancarea. M-a rugat sa-i dau un autograf si mi-a spus ca lucreaza intr-un restaurant de cinci stele unde se jucau tot timpul cu mancarea staturilor.
“Margaret Thatcher”, mi-a spus, “mi-a mancat sperma”. Si-a ridicat o mana cu degetele desfacute, “De cel putin cinci ori”.

In timp ce lucram la acea carte am cunoscut un proiectionist care colectiona cadre de filme porno si apoi le introducea in filme artistice. Cand le-am povestit oamenilor despre faza asta, un prieten mi-a spus, “Sa nu scrii despre asta. Oamenii o sa citeasca si o sa faca la fel …”
 
  Mai tarziu, cand se filma la Fight Club, cateva staturi de la Hollywood mi-a spus ca si ei insisi, ca proiectionisti suparati, au facut asta si din acest motiv cartea a avut un asemenea succes. Oamenii mi-au spus despre cum isi suflau nasul in hamburgeri la fast-food-uri. Mi-au povestit despre cum schimbau cutiile de la sticlutele de vopsea de par, de la blond la negru, de la roscat la castaniu si se intorceau in magazin si vedeau oameni furiosi tipand la directorul magazinului. Era deceniul “romanelor transgresive”, incepand de la A merican Psycho continuandu-se cu Trainspotting si Fight Club. Erau romane despre oameni rai si plictisiti care ar face orice sa se simta vii. As putea putea pune intr-o carte si vinde tot ce oamenii mi-au spus.
In turneul de lansare a cartii, oamenii imi spuneau despre cum stateau in timnpul zborului la iesirea de urgenta in avioane, abtinandu-se sa nu o deschida. Ar fi urmat scaderea presiunii, mastile de oxigen ar fi cazut, lumea ar fi inceput sa tipe, aterizarea fortata etc. Acea trapa de urgenta pur si simplu implora sa fie deschisa.
Filozoful danez Soren Kierkegaard defineste angoasa drept constientizarea a ceea ce trebuie sa faci sa dovedesti ca esti liber chiar daca te poate distruge. Si da exemplul lui Adam care era fericit si multumit in gradina Paradisului pana cand Dumnezeu ii arata pomul cunoasterii si ii spune, “Sa nu mananci din el”. Acum Adam nu mai este liber. Daca exista o singura regula pe care o poate incalca, atunci trebuie sa o incalce pentru a-si dovedi libertatea, chiar daca aceasta il distruge. Kierkegaard spuna ca daca ne este interzis sa facem ceva, o vom face. Este inevitabil.
Monkeys think, monkeys do.
Dupa Kierkegaard, cel care ii permite legii sa ii controleze viata, care spune ca posibilul nu este posibil pentru ca e ilegal, acela duce o viata neautentica.
 
  In Portland, Oregon cineva umple mingile cu praf de pusca si apoi le lasa in strada si daca cineva da cu piciorul in ele sau le arunca, ele vor exploda. Pana acum, un om si-a pierdut piciorul si un caine, capul.
Acum au inceput sa foloseasca grafitti cu acid pe vitrine sau pe masini. La Tigard, un liceu de la periferie, un adolescent necunoscut isi imprastie fecalele pe peretii bailor. Ceilalti il cunosc doar ca “Una-Popper”. Nimeni nu vorbeste despre el doarece le este frica sa nu fie imitat.
Cum ar spune Kierkegaard, orice putem face, vom face. Pana Stephen King sa scrie despre liceeni ce-si omorau colegii, nu auzeai despre crime in scoli. Dar oare Carrie sau Furia au facut aceastea posibile?
Milioane de oameni ca noi au platit sa priveasca cum Empire State Building este distrusa in “Ziua Independentei”. Acum Departamentul Apararii a angajat cativa oameni de la Hollywood pentru a lucra impreuna la cateva posibile scenarii teroriste, printre care si David Fincher care a prabusit cladirea Century City in Fight Club. Vrem sa stim orice metoda prin care putem fi atacati. Astfel vom putea fi pregatiti.
Datorita lui Ted Kaczynski “Unabomber”, acum trebuie sa trecem pe la biroul unui functionar ca sa trimitem un colet. Datorita celor care aruncau bile de bowling pe autostrazi, acum avem garduri ce imprejmuiesc caile de acces.
In aceasta vara, Dale Shackleford, cel care l-a ucis pe tatal meu, a declarat: Statul ii poate da pedeapsa cu moartea, insa el si cu cativa fanatici de-ai lui ce lupta pentru suprematia albilor au facut si au ingropat cateva bombe cu antrax in jurul orasului Spokane, Washington. Daca statul l-a omori, candva cineva cu o sapa ar lovi una din acele bombe si mii de oameni ar muri. Echipa acuzatorilor au inceput sa numeasca acest gen de declaratii  ‘minciuna in stil shackle-freudian’.
Ceea ce urmeaza sunt milioane de noi motive sa nu-ti traiesti viata. Poti sa-ti negi posibilitatile de a te implini si sa dai vina pe altcineva. Poti sa lupti impotrvita tuturor – Margaret Thatcher, proprietarii, nevoia de a deschide a acea trapa in mijlocul zborului… orice si oricine crezi tu ca te trage in jos. Poti duce viata neautentica a lui Kierkegaard. Sau pot face ceea ce Kierkegaad numea Saritura Credintei, cand nu mai traiesti viata ca o reactia la circumstante si incepi sa traiesti ca o forta ce-si impune propriul ritm.
Ceea ce urmeaza sunt milioane de noi motive sa mergi inainte prezentate in romane transgresive.
Vizionand filme ca Thelma and Louise si citind carti ca the Monkey Wrench Gang nimeni nu va rade si nimeni nu va intelege nimic. Deocamdata ne putem preface ca nu suntem cel mai mare dusman al nostru.