Trăiesc cu o convingere foarte accentuată că oamenii minunaţi pot fi găsiţi în tot felul de situaţii şi contexte. Am sentimentul că există şansa să găsesc ceva frumos în practic orice om cu care interacţionez. Vânzătoarea de la non-stop, o cunoştintă ocazională, cineva de la coadă, vecinul din scaunul de lânga mine, tipul de la garderoba unui club care citea Homo lundens.

Dincolo de un camuflaj banal, dincolo de o înfăţişare oarecare a unui om, se pot ascunde multe mistere, multe poveşti şi multe învăţăminte. Sunt acele momente în care, într-un anumit interval de timp, un străin îţi poate deveni maestru şi înveţi de la el. Chiar daca el nu “predă”, ci doar împărtăşeşte o parte din sufletul lui.

De regulă, noi interacţionam cu funcţionalităţile din oameni. Cutare om ne interesează doar pentru utilitatea lui temporară (este o utilitate locală, într-o situaţie dată, la un moment dat) ca vânzător la Mc Donald’s, doar ca liftier, doar ca şofer de taxi.
Dincolo de acest funcţii, dincolo de aceste statuturi se află oameni, însa mare din interacţiunea noastră cu ei se face prin funcţia lor, iar de cele mai multe ori, aici se opreşte totul.

Nu ştiu dacă este ceva eficient (că filtrăm atât de multe dintr-un om) sau dacă ne refuzăm şansele unor bune întâlniri. Ce credeţi?

Saptamana aceasta am participat la lansarea portalului evoluntar.ro:

“Portalul are ca scop promovarea dreptului la participare al tinerilor prin informarea acestora cu privire la oportunitatile de voluntariat existente. Acesta reprezinta si o baza de date pentru organizatiile interesate de un anumit profil al voluntarului.”

O lansare simpatică şi eficientă. Amfitrion Andi Moisescu (cu mare experienţă intr-ale voluntariatului), Ambasador Andreea Raicu, o mulţime de tineri entuziaşti, un proiect venind de la Salvaţi Copiii.

Evoluntar.ro vrea să fie o unealtă de orientare: dacă vrei să fii voluntar, dacă doreşti să-ţi alegi proiectele în care să te implici, îţi faci cont pe site.

Am remarcat totuşi absenţa unui blog, prezenţa unui forum stângaci integrat în pagină, n-am reuşit să găsesc un banner, iar pagină de contact m-a confuzat puţin.
Oricum, ideea mi s-a părut bună (execuţia se poate îmbunătăţi) şi sunt sigur că va da roade.

Update: Am găsit un banner pe metropotam.

Fabricat în România este expresia unei incompetenţe şi manifestarea unui patriotism economic extrem de păgubos.

De ce nu cred în campaniile de genul acesta:
1. Majoritatea brandurilor româneşti de tradiţie nu mai sunt de mult autohtone. În valurile tranziţiei, multe firme româneşti au fost privatizate pe bani puţini şi cu scutiri umilitoare de taxe, iar ideea de a le sprijini artificial nu-şi are deloc rostul. (Arctic nu mai este de mult românesc).

2. Produsele de larg consum sunt în proporţie de peste 80% româneşti. Făinoasele, lactatele, carnea, legumele sunt de producţie internă. Se consumă oricum, fără nevoia unei campanii de sensibilizare. Nu cumpărăm lapte din Brazilia şi nici cartofi din Ecuador.
Au fost cazuri când exportăm cartofi, apoi îi importam şi reveneau pe piaţa internă la preţuri mult mai mari, însă aceste exemple sunt excepţii.

3. Încercările de a favoriza producţia internă au rezultate îndoielnice. În genere, pentru a proteja producţia internă o ţară introduce măsuri protecţioniste. Se măresc taxele vamale, produsele străine ajung foarte scumpe pe piaţa internă, iar oamenii cumpără produsele autohtone mai ieftine. Continue reading →