Sănătatea este rezultatul unor bune obiceiuri. Sănătatea nu este modul default de a fi al unui corp, este rezultatul unei victorii asupra virușilor, asupra paraziților, asupra bolilor. Este rodul unui efort.
Folosesc această comparație pentru a descrie prezentul pe care mulți – din păcate – îi consideră modul default de al fi al lucrurilor. Starea naturală, “din oficiul” istoriei.

Prezentul este rezultatul unor eforturi, al unor vise, al unor munci herculiene pe care cei de dinaintea noastră și le-au asumat, sacrificându-și timp, energie și multe, prea multe vieți.
Ceea ce vedem în jurul nostru nu a ajuns să fie by default. Nu sunt lucruri date, sunt lucruri construite și muncite de mii și mii de generații.

Dacă acest gând nu te umple de recunoștință și responsabilitate, înseamnă că între tine și ceilalți – de dinainte și de acum – s-a produs o ruptură care îți creează iluzia că nu ai nimic de oferit comunității în care te-ai născut. Poți înțelege această comunitate drept propria familie, propria națiune sau întreaga umanitate, însă ideea este aceeași: devenim oameni doar interiorul unei comunități faţă de care ne simţim recunoscători şi responsabili.

Am ieșit în seara de 21 decembrie 2013 pentru a aprinde o lumânare – în Piata Universității – în memoria celor care s-au sacrificat (și) pentru libertatea mea, acum 24 de ani. Este un minim gest de recunoștință față de niște oameni care au ales să iasă în stradă pentru a-și redobândi demnitatea confiscată de un regim absurd și represiv.

Unii dintre ei au ieșit din casă și nu au mai revenit din mijlocul familiilor. Îi găsești acum printre aleile unui cimitir, sub cruci care le poartă amintirea unor vârste incremenite într-un sacrificiu la înălțimea căruia noi doar sperăm să ne ridicăm.
Unii aveau 17 ani, 18 ani, 19 ani, 26 de ani, 34 de ani, 52 de ani, 90 de ani. Elevi, studenți, soldați, muncitori, ingineri, maiştri, şoferi de taxi, pensionari.

Ceea ce vedem în jur nu este starea naturală a lucrurilor. Este rodul unui efort.

Libertatea, atât de tânără și firavă, cu toate imperfecţiunile şi confiscările, nu este trecută în niciun certificat de naștere. Este idealul pentru care trebuie să luptăm și pe care trebuie să-l apărăm în fiecare zi. Prin ceea ce facem mai bine, prin ceea ce facem cu pasiune, prin ceea ce facem pentru ceilalți.
Este rodul unui efort. Nu este un cadou pe care te culci, este un dar pe care îl îmbogățești și-l dai mai departe.

Mi-am reamintit azi, ieșind în stradă și aprinzând o lumânare, că nu sunt singur și că viața mea este conturată în spațiul unui împreună în care vorbesc și cei care au trăit, și cei care trăiesc și cei care vor trăi după mine.

Pentru ca viața noastră să aibă sens, trebuie să lăsăm în urma noastră o lume mai bună decât cea pe care am primit-o atunci când ne-am născut.

foto: Alex Damian