Acest articol este răspunsul meu la provocarea lansată de Coca Cola prin întrebarea De ce crezi într-o lume mai bună?
Sentimetul că lumea poate fi mai bună decât este acum face parte din ceea ce mă face să continui. Este ceea ce mă face să mă trezesc dimineaţa, să-mi fac planuri, să mă încăpăţânez, să cred. În mine, în ceilalţi, într-un viitor anume. Dacă această “iluzie” s-ar pierde, toate mizele şi toate idealurile n-ar avea niciun rost.
Pentru mine, sentimentul că lumea poate fi mai bună izvorăşte din patru direcţii:
Prietenii
Ei sunt responsabili de cum vedem lumea. Prin ochii lor aflăm atât veştile bune, cât şi veştile rele. Ei au puterea să ne schimbe dispoziţia, să ne ridice atunci când suntem căzuţi şi să ne amintească de cerul senin pe care tindem să-l uităm în vreme de furtună.
Străinii
Avem cu toţii câteva amintiri în care oameni străini au făcut gesturi uimitoare. Au ajutat, s-au implicat, au zâmbit, le-au păsat.
Cei care ne-au învăţat
Părinţii şi profesorii sunt oamenii care ne-au reglat ritmul primilor paşi pe care i-am făcut în lume. Trec zeci de ani și uneori ne aducem aminte de cutare vorbă pe care ne-a spus-o tata, iar alteori ne aduce aminte de imaginea unui profesor pe care l-am îndrăgit și l-am respectat.
Gesturile care inspiră
Ne formăm în umbra unor modele care ne urmăresc pe tot parcursul vieții. Oameni care nu au făcut umbră pâmântului degeaba, oameni vare au lăsat ceva în umbra lor. Va veni și momentul când vom lăsa în urmă modelele, dar amintirea lor nu va înceta să fie o călăuză.
Toate poveștile pe care le căutăm cuprind gesturi exemplare care constituie sursă de inspirație pentru generațiile următoare. De la Povești nemuritoare la autorii preferați, de la a pune mâna pentru a ajuta un vecin până la marile inițiative de voluntariat.
Dacă topești toate aceste motive într-un singur nucleu, vei observa că obții oglinda în care te privești în fiecare seară și forța de a te ridica din pat în fiecare dimineață.
Dacă te-am convins că malgré tout lumea poate fi mai bună, intră pe motivesacredem.ro, citește motivele celorlalți și, dacă te încumeți, lasă și tu unul. Nu știi pe cine atinge și pe cine inspiră.
Nu mi-a placut niciodata sa ma joc cu imaginatia deoarece mereu cand o fac si revin la realitate … raman dezamagit 🙁
Viitorul e tinta iar eu “accelerez” spre succes 😛 (sper doar sa nu fac “frana de copac”)
Pingback: Ce motive mai avem să credem într-o lume mai bună?
Perfect de acord cu ce ai spus, dar cu toata tehnologia de care dispunem si cu toate mijloacele de comunicare pe care le avem la dispozitie in prezent sunt totusi de parere ca foarte multi inca nu s-au “conectat” cu ei insisi si inca traiesc intr-o lume derizorie care le umple mintea de iluzii si de o grandoare falsa care nu face altceva decat sa induca in eroare si mai mult. As mai avea de adaugat ca din nefericire multi au uitat cum sa descopere si sa se bucure de micile placeri ale vietii. Oare cand s-a zambit ultima oara la simpla privire a unui peisaj frumos (de care dispunem din abundenta) sau cati au zambit ultima oara doar la vederea unei persoane dragi? Lucrurile mici si simple completeaza puzzle-ul vietii intregi.