Mi-a plăcut cartea, şi tot de la Andrei voi citi şi Funky Business. Sunt multe platitudini, însă şi multe chestiuni care te pun pe gânduri. Am făcut nişte notiţe pe care le prezint aici, iar pe parcurs voi reveni asupra subiectelor din carte.

***
A fi mort este o scuză patetică pentru a nu pleca în turneu.

Consumul a devenit o artă a confesiunii.

Nomazii cunoaşterii.

Diferenţa dintre venitul săptămânal mediu al unui absolvent de liceu şi al unuia de facultate a crescut de la 28% la 43% în ultimii 20 de ani.

Pentru a obţine succesul trebuie să avem îndrăzneala de a fi diferiţi.

Există toate şansele ca tocmai capacitatea de a ne transforma în ceva mai mult decât un invidiv să devină cel mai interesant aspect al individualismului.

Transparenţa activează talentul.

Competenţă reprezintă un cifru care-ţi permite să spargi codul informaţiei. Fără ea, informaţia nu are semnificaţie.

Piaţa constituie un simplu mecanism de sortare între eficient şi ineficient. Nu este un substitut pentru responsabilitate.

Ajutaţi-mă să găsesc un sens în câştigurile băneşti.

Alcătuim o societate bazată pe reţele şi cu toate acestea tânjim după comunitate.

Pentru a obţine succesul avem nevoie de mai mulţi nonconformişti.
Homosexualii şi boemii stimulează dezvoltarea economică.

Oamenilor nu le displace schimbarea, ci ideea de a fi schimbaţi.

Mai mult ca niciodată, oamenii îşi caută expresia de sine şi propria identitate prin intermediul cumpărăturilor.

“Astăzi, nu mai există nimic nobil în sărăcie.” (Wall Street)
Cea mai importantă preocuparea a noastră este să urmărim dacă abundenţa ne va împinge vreodata dincolo de lăcomie.

Succesul este o simplă chestiune de explorare a extremelor.

Eficienţa şi empatia nu alcătuiesc neapărat un cuplu fericit.

Ne este din ce în ce mai greu să nimerim acel echilibru delicat între a ne duce traiul şi a avea o viaţă.

DINS – double income no sex

Indivizii talentaţi sunt nişte monopoluri mobile cu paşapoarte globale.

Resursa cea mai limitată nu este investiţia, ci imaginaţia.

La Microsoft se vorbeşte despre “Bill Capital”. BC reprezintă valuta folosită pentru a evalua timpul petrecut cu domnul Gates în timpul procesului de revizuire tehnologică sau de afaceri.

În tot mai multe organizaţii, oamenii talentaţi solicită să deţină şi ei o bucăţică din “placinta” proprietarului.

Primii candida’I la autoexil sunt cei mai ambiţioşi oameni, care trăiesc în cele mai abominabile condiţii.

Ştim cu toţii cum funcţionează bazarul. Avem de-a face cu 379 de negustori care încearcă să ne vândă roşii.

Petrecerea timpului alături de clienţi reprezintă esenţa managementului.

Când lansezi un website, nu ridici un panou publicitar, ci deschizi o uşă.

Consumatorul raţional şi calculat reprezintă o contradicţie în termeni.

Oamenilor le place să fie seduşi. Seducţia e sexy. Erotică economică.

Simpla creştere n-a făcut niciodată o companie cu adevărat mai bogată. Valoarea unei firme reprezintă o consecinţă a profiturilor viitoare preconizate. Cea mai simplă metodă de a creşte rapid este sacrificarea conştientă pe termen scurt a profitabilităţii.

Trebuie să combinăm ipoteza clientului la putere cu ideea că oamenii talentaţi deţin în prezent mijlocul vital de producţie.

Cu cât devine mai eficientă maşinăria capitalismului de piaţă cu atât sunt
mai mici profiturile aşteptate.

Competenţele s-au scumpit, bunurile de consum s-au ieftinit.

Vârsta medie a cercetătorilor implicaţi în proiectul Manhattan ce avea ca obiectiv crearea primei bombe atomice era în jur de 25 de ani.

Vechea zicală că şeful nu ştie întotdeauna ce este mai bine a devenit o certitudine.

Studiile demonstrează că timpul de care are nevoie concurenţa pentru a imita s-a scurtat constant în ultimii 100 de ani.

Firmele de succes au tendinţa de a se schimba înainte de a se vedea obligate s-o facă.

Când îţi dai seama că te găseşti pe un cal mort, lucrul cel mai înţelept ar fi să descaleci.

Pieţele nu sunt altceva decât nişte conversaţii. Totul se rezumă la schimbul de informaţii.

Descentralizarea puterii – mutarea deciziilor mai aproape de locul în care se găseşte competenţa.

Majoritatea angajaţilor dintr-o industrie particulară au tendinţa de a citi exact aceleaşi cărţi.

Dacă toată lumea gândeşte la fel, atunci cineva nu gândeşte deloc.

Angajează atitudinea

Oamenii nu sunt numai individualişti. Ei vor să aparţină cuiva.

Viziunea este cu adevărat parfumul minţii.

Companiile nu reuşesc să creeze viitorul nu pentru că nu îl pot prevedea, ci pentru că nu şi-l pot imagina.

Cele mai bune companii îşi fac întotdeauna griji.

Milionarii nu cred în astrologie, miliardarii da.

Dacă nu faci nici o greşeală, atunci înseamnă că dormi.

Multe companii-model de succes sunt de fapt orchestratori de reţele.

Nu aspirăm să reprezentăm totul pentru oameni. Facem un singur lucru foarte bine, la preţ scăzut. (CEO, EasyJet)

Stăpânirea toanelor înseamnă să creezi experienţe pozitive bulversante.

www.dailysins.com

În fabrică facem cosmetice, dar la magazin vindem speranţă.

Într-o societatea transparentă va fi mult mai greu pentru companii şi indivizi să ascundă modul în care fac lucrurile.

Brandurile îndeplinesc o nevoie duală: apartenenţa şi nevoia de a fi diferit.
Toţi indivizii concurează pentru atenţie.

Afacerile e-moţionale presupun îmbunătăţirea relaţiei bani-semnificaţie.

Cea mai frumoasă dintre forme este cea a unei curbe de vânzări ascendente.

Manager FedEX: Noi am crezut că vindem transportul mărfurilor, dar de fapt vindeam linişte.

Arta conducerii nu reprezintă o poziţie, ci un proces.

Nu distribuţia resurselor ne spune cine este liderul. Nu cel care adună cele mai multe banane va atrage şi cele mai multe priviri.

Liderii care reuşesc au o motivaţie mai profundă a prezenţei lor în afacerea respectivă.

SUA reprezintă o idee, nu o ţară în sensul tradiţional geografic.

Un popor care îşi apreciază privilegiile mai mult decât principiile le va pierde curând pe amundouă.

O veche problemă socială o reprezintă felul în care masele pot menţine controlul asupra elitelor.

Trebuie să descoperim Indivizii Uniţi, nu Naţiunile Unite.

Cu toţii trebuie să înţelegem că avem o responsabilitate individuală în crearea unui capitalism cu o cauză – un capitalism căruia îi pasă.

Eşti cea mai buna persoană din lume la exact un singur lucru – şi anume, acela de a fi tu însuţi.

Nu există indivizi slabi, ci doar societăţi şi organizaţii slabe care îi văduvesc pe oameni de dreptul de a-şi dezvolta talentul cu care s-au născut.

Povestiţi lumii întregi cel mai bine păstrat secret al vostru.

Acum trebuie să luam decizia: vrem să facem parte din echipa de scenarişti ai istoriei viitorului sau să ne mulţumim cu statutul de privitori pasivi ai spectacolului viitorului?