Pentru a ilustra teza titlului vreau să ofer trei exemple de tip tabloid și un tipar de comportament încetățenit la unii dintre colegii bloggeri.
În Kapitalism – reteța noastră secretă (pe care l-am văzut invitat de Parada Film & Tabu și pe care îl recomand) este o scenă în care Dan Diaconescu prezintă la OTV în stilul caracteristic – “Urmează niște imagini absolut halucinante” – un filmuleţ cu doi tineri… făcând sex în iarbă. E greu de crezut cum un banal act sexual în natură poate să fie atât de halucinant.
Într-o revistă de scandal a apărut recent un filmuleț cu Delia Matache (o cântăreață oarecare) în care aceasta se giugiulea cu unul dintre foștii săi iubiți. Întroducerea articolului sună astfel:
Vei avea ocazia să citești conversațiile deochiate pe care artista le purta cu partenerul său de la momentul respectiv. Delia face mărturisiri picante în fața camerei de luat vederi: “Mi-e poftă de sex!” [link]
Halucinant, nu-i așa? Cine ar fi crezut că cineva poate să aibă poftă de sex?
Al treilea exemplu din această serie este un articol (pe care acum nu-l mai găsesc) în care Adrian Enache (un tip care oricum nu se bucură de o simpatie exagerată) era pozat în parcare certându-se cu managerul său (o femeie) reproșându-i că l-a trimis la o emisiune unde a fost pus să curețe cartofi, iar el este un artist etc.
Articolul este scris într-un ton moralizator de zile mari și se încheie cu o idee de mare angajament:
“Dacă ar fi avut trei ore la dispoziție, trei ore ar fi urlat la biata femeie”
Primele două exemple au ca pornire sexul într-un mediu privat care înteresează doar pe cei doi participanți, iar ultimul exemplu pornește de la lipsa de eleganță a unui artist certându-și managerul într-o parcare, însă linia care unește cele trei povești este stâlpul infamiei la care ar trebui să fie puși cei în cauză.
Problema nu este morala îngustă după care se operează în tabloide, ci mai degrabă lipsa de legitimitate a celor care arată cu degetul în mod acuzator.
Am o mare rezervă față de cei care acuză, reproșează și se ridică ca instanțe moralizatoare pentru că, dacă erau atât de curați și-ar fi folosit energiile pentru cauze mai bune. Nimeni și nimic nu se corectează prin acuzații, reproșuri și luări la rost, iar aceste lucruri le știm chiar și analizându-ne sumar relațiile sociale și afective în care suntem angrenați.
În cazul multor bloguri (care rezumă OTV-ul care la rândul său rezumă o mare parte din publicul românesc), situația nu este cu mult diferită de tiparul încetățenit în tabloide. Jigodii care dau lecții de bună purtare, care acuză, care cred că orice femeie care îi face sex oral iubitului său are instincte de curvă, care cred că orice reușită profesională a unei femei se trage din “a știut cu cine să se culce”. Acel comportament de muncitor frustrat care crede că orice femeie în fustă scurtă “o cam caută”.
O atitudine pe care o observi în tabloide, pe bloguri, în comentariile la ziare. Oameni care – de la înălțimea nulității lor – acuză, dau lecții, reproșează, scot ochii, știu ei cum e mai bine și, dacă ai făcut sex într-un parc la 17 ani, vor ține minte și îți vor arunca greșeala în față și la 40 de ani.
E o tară cu structură de mahala în care toți îți cunosc istoria. Țara în care orice ai face, atidudinea față de tine va rămâne în genul:
Cine, mă? Ăla? Ălă care vindea în piață? Ăla care agață gagici la petreceri? Ăla care fuma iarbă cu cei de la bloc? Ăla care scria acum câțiva ani pe blog despre sexul oral? Ăla care acum ceva timp fura borcane cu zacuscă, iar acum s-a ajung sau ce?!
Sunt români pe care nu ai cum să-i mulțumești pentru că nemulțumirea moralistă în care s-au baricadat singuri le justifică cel mai bine înfrângerea. Oameni acri care cer implicare de la ceilalți, iar când acești se implică îi suspectează că „s-au dus după ciolan“, a devenit “unul de-al lor” (vezi problema), caută să-și facă imagine.
Rezerva mea rămâne. Doar jigodiile au timpul liber și motivația interioră să dea lecții, să reproșeze și să acuze. Doar asemenea persoane își doresc să își câștige legitimitatea pe seama altora. Jigodii care nu se aruncă în proiecte, oameni care nu se lasă “expuși”, care nu-și urmăresc propriile idealuri pentru că s-au obișnuit cu propria înfrângere.
ce bine iti sta cand te enervezi
jigodie principiala ce esti 😀
e ca si cum as fi scris io, bai, numai ca nu am scris io :))
Am multe de zis la acest post al tau, sper sa nu scriu chiar degeaba :).
In primul rand, genul de material de tip tabloid la care te referi exista din mai multe motive:
Primul, este cererea oamenilor de acel calibru care doresc scandal si conform oricarei piete…oferta vine in intampinarea cererii si ca rezultat al ei.
Al doilea (si mai putin sesizabil) este ca si oamenii care nu sunt de acord cu acest gen de material (ca tine de exemplu) il acceseaza si il comenteaza in scop critic.
Impreuna, aceste 2 elemente genereaza notorietate acestor tipuri de subiecte si publicatiile de genul, traiesc prin notorietate.
Un exemplu ar fi: Toata lumea stie cine este Nikita sau Naomi dar nu toata lumea stie cine este Adrian Ciubotaru sau Dragos Bucurenci.
Referitor la filtrul de moralitate prin care se trec informatiile de genul.
Fiecare om judeca informatiile (si nu ma refer neaparat la cele din tabloide) prin propria sa perceptie despre logica si moralitate. Adaugand la aceasta judecata niste factori umani inerenti precum invidia sau frustrarea (care sunt oarecum acelasi lucru in esenta), ies la iveala “judecati” de genul mentionate de tine…eu ii zic mai simplu,SUBIECTIVISM.
In ceea ce priveste exemplele pe care le-ai dat dupa aceea, cred ca te referi ca un om nu poate sa-si schimbe asa usor parerea despre un altul, deoarece si-a facut o imagine(de multe ori negativa) despre el in trecut.
Da, asta este un lucru foarte adevarat. Cand te iti aduci aminte de un om, automat accesezi in memorie si parerea pe care o aveai despre acel om la vremea respectiva, fara a lua in considerare ca poate s-a schimbat intre timp. Daca acel om ti-a lasat o impresie neplacuta in trecuta, cel mai probabil il judeci prin prisma acelei impresii…si nu este de mirat, in limba noastra avem un proverb de genul “Lupul isi schimba parul, da naravul,BA”.
Iar lectiile, reprosurile si acuzatiile sunt doar niste refulari ale acestei “Judecati” de care vorbesti.
Sper ca am fost destul de relevant la subiect si n-am scris degeaba :).
Iti urmaresti propriul ideal nefiind obisnuit cu propria infrangere.
Fie ca vine de la jigodii, fie ca vine de la altii, discursul moralizator nu isi atinge niciodata tinta. Einstein spunea ca singura cale rezonabila de a educa pe cineva este de a-i oferi propriul exemplu.Cati dintre noi ar putea ?…
Daa, vorba lui Chinezu’!Mai scoate coltii din cand in cand ca stii sa pui punctul pe “i”! 🙂
corect. jigodiile sunt cele mai moraliste fiinte./
Pingback: Bune de citit: 15-21 noiembrie 2010 | Dojo Blog
Ce-i drept oamenii merg acolo unde se simt in largul lor, de aceea multi se uita la OTV si Protv iti arata tot felul de stiri odioase :). Mass media merge dupa ce vrea poporul. Cine vrea sa auda de o lansare de carte sau de un blog unde se dicuta treburi frumoase, informative, dar nu sunt umplute de scandal?
Din pacate in Romania spalatul rufelor nu se mai face in familie ci in vazul tuturor ca asa da bine, asa se fac cunoscute persoanele si personajele de scandal. Cum am fi aflat de atatea “vedete” ca Bianca Dragusanu, Andreea Mantea, Adelina Pestritu, s.a. daca acestea nu s-ar fi remarcat prin aparitii scandaloase, lipsite de un bun simt elementar si daca acestea nu ar fi fost promovate in exces de micul ecran? Datorita acestui soi de asa-zise “vedete” aprecierile la adresele tinerelor fete au avut de suferit. Ce sa facem daca asta este societatea in care traim si acesta este publicul care adora astfel de lucruri?