Ai avut vreodată impresia că-n sufletul tău se află mai mult decât gândurile proprii? Cunoşti acea senzaţie că oricât de mult ai gândi despre tine nu vei reuşi niciodată să-ţi zbori dincolo de margini?
Uneori sufletul meu este bântuit de alte vise decât ale mele proprii, iar într-un exorcism de sine unicitatea mea ar consta în eventualul curaj de-a face lucrurile care au fost puse în mine de strămoşi.
Nu aspir spre inteligenţa izolată a geniului. Îmi doresc mai degrabă să devin un loc cald pentru sfatul bătrânilor. Îmi doresc o viaţă locuită de poveştile ceilorlalţi.
Prefer o poveste tragică la care putem participa cu toţii în locul uneia călduţe la care aş participa doar eu singur.
Îmi doresc o viaţă atât de largă încât şi ceilalţi să poată trăi în ea. Îmi simt parcusul de aici atât de unic şi valoros încât nu doresc să fiu singurul care-mi trăiesc miracolele.
Ai avut vreodată impresia că-n sufletul tău se află mai mult decât gândurile proprii? http://www.adrianciubotaru.ro/imi-doresc…
@adrianciubotaru foarte frumos..
Cand ai zis “buf” te lovise inspiratia? 🙂
Visele personajelor din sufletul tău te conturează pe tine ca om, ca volum de scrieri interioare citite de cei care îţi trăiesc miracolele. Fiecare se ghidează după un cuvânt cheie pe care îl pui la dispoziţie şi este tradus într-o opera aperta prin fiece om-caleidoscop. Câte caleidoscoape, atâtea poveşti.
cred ca viata ta ar trebui sa fie atat de larga incat numai o persoana sa poata in viata ta. si pe aceea sa o iubesti.deci traieste-ti viata ta … nu pe a altora .
Ziceai in articolul tau ,,Nu aspir spre inteligenţa izolată a geniului”. Foarte frumos spus. Nu foarta lume isi doreste asa ceva. Fiecare din noi vrem sa fim buni, sa excelam in ceea ce facem dar sa avem grija sa nu cadem in extrema cealalta.
Ne propunem anumite obiective, anumite tinte in viata care ne calauzez drumul pana la sfarsit. E bine sa aspiram cat mai sus, pentru ca daca am ajuns prea usor la apogeu, ne`am indeplinit toate visele, ce mai facem dupa? Pentru ce mai traim?
Hehe imi place ce ai scris aici. Recunosc e prima data cand citesc un articol complet.
Bravo !
Iti doresti frumos tare. Si e simplu, pe cuvant!
P.S. Ce bine ca n-am dat iar de cuvantul “complexitate” az, la tine, Ciubotarule… Chiar ca nu ma mai intorceam! A fo de bun augur “buf”-ul ala, hehe