Incep aici o noua serie/categorie in care ma voi ocupa de Eliade, mai precis de Istoria credintelor si ideilor religioase. Va fi o suita de articole ce se vor intinde pe parcursul a catorva luni in care voi dezbate, analiza si interpreta ideile si presupozitiile cu care Eliade jongleaza analizand si interpretand ideile si presupozitiile religioase (la nivel profund, nu exista altfel de presupozitii).
Voi incerca sa fiu cat mai fidel acestui demers destul de solicitant, ma voi stradui sa ma ridic la nivel exigentelor unui om cultivat mediu fara a avea pretentia ca interpretarea proprie (de multe ori neacceptata de exegeza eliadiana) sa fie singura interpretare valabila.

Stiu ca ideea acestei serii este una binevenita, va interesa pe multi si as vrea sa-mi fac iluzia ca voi fi lecturat si de acei care anul trecut se delectau cu textele despre sexul oral. Dincolo de acestea, motivatia este una personala: in ultimele luni am simtit impulsul sa ma intorc catre “pasiunea” mea pentru istoria religiilor, si ce revenire mai buna as putea avea decat prin Eliade? (Eliade fiind doar un inceput inspirat)

Presupozitia mea este ca Eliade a practicat un limbaj ce dezvaluie mai mult decat simpla semnificatie de dictionar a cuvintelor insirate in fraze. Nu e o cautare de fantome semantice, de coduri ascunse, ci doar pariul unui cititor ce incearca sa descifreze fragmente dincolo de un camuflaj al unui text aparent scris dupa toate exigentele academice ale disciplinei pe care Eliade si-a asumat-o din plin.

Miza acesti demers o reprezinta mai mult decat o insolitul unei pasiuni pentru o disciplina ce-ar parea desueta reprezentata aici de opera unui personaj controversat (dincolo de tineretea sa “legionara”, Eliade este contestat si-n inima preocuparilor sale savante, deconstruindu-i-se asumptiile, invalidandu-i-se concluziile, trimiterile si interogatiile).
Istoria religiilor ramane aceeasi trans-disciplina ce poate crea legaturi fertile intre domenii dispersate (stiintele cognitive, sociologie, psihologie, advertising etc.), ce poate oferi orizonturi noi de abordare si, de ce nu, intrebari creatoare (parsifalice ar suna destul de pretios).

Astfel, voi incepe in zilele urmatoare sa postez in aceasta noua serie fara sa stiu regularitatea si marimea textelor cu pricina. Oricum, daca nu voi reusi sa ma mentin in ritmul propus, va fi numai vinea mea, iar nu a problemelor cotidiene, a programului incarcat etc., caci nu exista program incarcat pentru lucrurile cu adevarat importante.