Citisem undeva (referitor la etica protestantă a muncii) că oamenii credincioşi muncesc mai mult decât ateii. Cei care cred într-un Dumnezeu sunt mai optimişti, au mai multă încredere în coerenţa lumii şi, prin urmare, sunt convinşi că munca lor va fi apreciată de divinitate şi implicit răsplătită. Concluzia era una simplistă: credinţa aduce bunăstare, iar Dumnezeu apreciază prosperitatea.
Cu alte cuvinte, prosperitatea – atât spirituală, cât și materială – este rezultatul unui un act de credință, implicit de încredere. Cei care își riscă încrederea tind să se descurce mai bine în această lume și, cine știe, pe lumea cealaltă.
Pe baza acestei idei, am impresia ateismul nu predispune la prosperitate. Daca s-ar face un sondaj printre oamenii cu mulți bani, pun pariu că majoritatea cred în Dumnezeu. Nu știu, poate mă înșel…
Daca s-ar face un sondaj, majoritatea oamenilor ar fi credinciosi. Sondajul de care spui tu nu ar fi concludent decat daca s-ar face o pondere intre cele doua sondaje…de genul x% din cei credinciosi, y% din cei atei…si se compara x si y. Eu zic ca este egal…statistica matematica pura.
Daca ai face sondajul respectiv as prefera sa-i intrebi si de ce se gandesc la Dumnezeu. Ma astept ca unele raspunsuri sa fie generate de … remuscari.
Vad ca Allah nu prea ii indeamna pe oameni la munca ! Dar sper ca nu aveai de gand sa ridici iar chestia aia veche care mie mi se pare totusi oarecum rasuflata re. averea tarilor protestante> catolice> ortodoxe > musulmane ! Cred ca este posibil ca economia, care este poate influentata de anumite obiceiuri culturale, inclusiv religia local predominanta, mai tine totusi, mai la baza, si de niste conditii mai “obiective”, adica pre-existente pre-determinate, destul de stabile regionale de tipul istoriei si geografiei, (mai ales ultima !), plus ca, desi poate nu sunt pe de-a-ntregul sau mereu de acord cu toate ideile lui, mie totusi mi-a facut placere sa citesc cartea lui Jared Diamond, (profesor de geografie si fiziologie la UCLA), “Guns, Germs & Steel”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Guns,_Germs,_and_Steel
Uite si gratis pe Youtube, un documentar National Geografic despre acea carte in 18 parti (!):
http://www.youtube.com/watch?v=bgnmT-Y_rGQ
P.S. Observ ca de cand am inceput eu sa comentez pe blogul tau in vara asta, ceilalti comentatori au cam fugit…mai ales fetele ! (Mi s-a mai intamplat si in alte locuri on-line sa observ acest lucru, de aia zic, plus ca aveai niste posturi inainte cu cel putin 18-20 de comentarii, dar in ultima vreme…In real life e un pic mai altfel in cadru social…de obicei eu sunt util la mentinerea fetelor in jur, deoarece se pot simti mai in largul lor fara sa fie nevoie sa existe prea mare competitie anxiogena).
Sper totusi sa nu fie din cauza mea, (eu, de altfel, avand 8-12 ani, inca tind sa am impresia gresita si imatura ca tot ce se intampla in jurul meu o fi poate din cauza mea !), si sa nu fie nici legat de calitatea ultimelor tale posturi, (LOL ! just kidding !), ci sa fie doar o chestie temporara din cauza vacantelor de vara.
Mi-a placut cum a punctat Tudor.
Pe de alta parte, dincolo de show-urile Made in Becali, de argumentatia coerenta din post legata de munca si credinta, cred ca exita un mare numar de milionari care au castigat atata incredere in ei incat se cred un mic Dumnezeu.
Cred ca ar trebui sa luam la rand cartile de self help scrise de milionari ca sa vedem e.g Donald Trump
Poate,dar multi nu cred D-zeu. Poate pentru ca nu au bani,deasta nu cred.
Credinta are legatura cu banii?
@Tudor: re. remuscari legate de bani:
1. daca voiai sa spui ca unii oameni castiga multi bani prin metode real necinstite, adica penal criminale, pot sa te anunt eu ca in lumea statelor de drept democratice moderne, (in care eu o consider totusi si pe Romania intrata de ceva vreme), indiferent de religie, nr. acestora este aproape infim, statistic neglijabil; in tarile cu regime nedemocratice si/sau total anarhice, evident ca situatia sta altfel; in plus, cei care de obicei sunt angajati in activitati penal criminale nu sunt tipul de oameni care sa resimta usor sentimente de vinovatie;
2. daca insa voiai sa spui asa in general ca unii din cei care au o groaza de bani se pot simti vinovati strict din cauza asta, atunci este poate adevarat, deoarece se stie de mult ca din punct de vedere psihanalitic clasic ca banii=shit, (din ala adevaratul, nu zis asa la modul eufemistic incercand sa spui ca “nu au valoare adevarata”, sau pueril ca “banii au valoare mai mica decat prietenia sau dragostea”, etc; adica interesul pt. bani este considerat un sentiment libidinal, nu rational), despre care multa lume are sentimente de rusine, ba chiar de vina; nu este ceva neaparat patologic; nu ca zic eu ca tot ce o fi scris Freud este neaparat valabil, de altfel eu nici nu am citit direct ce a scris el despre asta, ci doar ce au zis altii ca ar fi scris despre asta, deci e la nivel de hearsay, nu pot baga man-n foc ca asa e neaparat !
Cred ca te referi la cartea “Etica protestanta si spiritul capitalismului”. Weber nu se referea la toate religiile, ci doar la cea protestanta. E o carte interesanta pentru un absolvent de filosofie.
E hazardat sa spui ca o stare materiala buna rezulta din credinta. Pai toate populatiile fanatice din punct de vedere religios de prin America de Sud sau Asia ar trebui sa o duca exceptional.