Citisem la Dragoş despre întâlnirea cu scriitoarea Herta Müller de la Atheneu şi despre lipsa de menajamente şi poziţia domniei sale lipsită de nuanţe cu privire la rezistenţa prin cultură:
pornind de la afirmaţia scriitoarei că să rămâi în ţară e o binecuvântare, plecarea ei fiind ceva din păcate ireversibil, liiceanu a adus în discuţie viaţa celor rămaşi în ţară, care a fost traumatizantă. mulţi au tăcut, a afirmat tranşant doamna, iar cei care au scris fără însă să se refere la dictatori (cum a adus iar în discuţie liiceanu) nu înseamnă nimic, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat în polonia, ungaria, cehoslovacia. în românia, cine a ridicat capul contra comunismului, a fost lăsat singur. un popor de laşi şi oportunişti, ar fi vrut poate să izbucnească herta müller pe bună dreptate, dar erau prea mulţi spectatori de la vârsta a doua spre a treia ce-ar fi rămas perplexaţi. cert este că tot atheneul a răsunat de aplauze.
Citeşte tot articolul herta müller contra gabriel liiceanu
În aceeaşi notă, am găsit un articol interogativ scris de Petre Barbu (senior editor la Forbes):
Spre finalul dialogului de la Ateneul Român, Gabriel Liiceanu a întrebat-o pe Herta Müller dacă nu cumva cărţile scrise înainte de ’89 de cei care nu s-au aliniat politicii partidului comunist sunt lucruri bune. (Întrebarea este reprodusă din memoria mea tulburată de acest eveniment.) Răspunsul laureatei Premiului Nobel a căzut sec: „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva”
Citeşte tot articolul De ce m-a tulburat Herta Müller
sa fim seriosi . exista , actualmente , un trend in a acorda premii nobel celor care se raporteaza la minoritati ( de orice fel , religioase , sexuale , politice ) si la fenomene istorice deja apuse : comunism , segregare etc . daca n-ar fi scris despre asta , herta muller n-ar fi luat niciodata premiul acela .
cat despre romania , iarasi previzibil . curvele culturale de la noi ( nu neaparat feminine ) au aerul unei intelectualitati de carton . ii intepi , nu curge sange . le-arati greseala , vor spune ca esti mesagerul unui diversionism ieftin .
Ca o ironie, critica dnei Herta Muller, vizand asa-zisa rezistenta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistilor este identica celei exercitate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc prezentei acestuia la Ateneu acum cand implineste 75 de ani. Ar fi nedelicat ca o intelectualitate care nu si-a occidentalizat inca Biblioteca Nationala, ridicata de Ceausescu in 1986-1989, sa se grabeasca a riposta cu un embargo Adio, Doamnă Herta Muller!