Dacă ai un afacere sau un proiect de implicare socială (civika.ro, lecturiurbane.ro) îţi este destul de imposibil să nu te gândeşti la zona antreprenoriatului social care le îmbină pe amândouă. De la un punct încolo, deţinând o afacere, simţi nevoia de-a contribui la binele comunităţii, la fel cum dezvoltând un proiect de responsabilitate socială, te loveşti de costuri şi îşi bate gândul implimentării unui model de business.
Antreprenoriatul social este acea direcţie în care o afacere generează profituri pentru inițiatorii ei și în același timp rezolvă o problemă socială, economică sau culturală din comunitatea din care face parte.
Este zona care îmbină idealismul specific iniţiativelor sociale cu pragmatismul disciplinei de afaceri şi, de câteva decenii, a devenit calea cea mai uzuală (când e vorba de a gândi pe termen lung) de-a aplica proiecte la scară mare, pe termen lung şi cu impact pe măsură.
Un exemplu deja clasic în această categorie este Grameen Bank. Înfiinţată de Muhammad Yunus (Premiul Nobel pentru Pace în 2006), banca funcţionează ca un organizaţie economică independentă care acordă microfinanţări pentru afaceri în domeniul agriculturii, industriei textile sau în energie.
Modelul a fost început să fie pus în aplicare în Bangladesh în anii ’80, a funcţionat din plin (a ajutat sute de mii de mici întreprinzători, iar rate de returnare a împrumuturilor depăşeşte 99%), iar apoi a fost implimentat în numeroase ţări din Asia, Africa sau America.
Un alt exemplu drag mie este Şcoala mobilă a lui Arnoud Raskin care este un proiect de inovaţie educaţională pentru copiii străzii.
Antreprenoriatul social este acea zonă fericită în care disciplina de afaceri se poate întâlni cu sectorul neguvernamental pentru implimentarea unor proiecte care se pot susţine singure şi în acelaşi timp pot genera schimbare socială pe un model care depăşeşte simpla caritate sau schimbarea unei percepţii (despre un grup discriminat, despre o problemă ecologică etc.).
Este un model care – după impresia şi speranţa mea – va deveni generalizat în următorul deceniu odată cu tatonarea limitelor sălbatice ale capitalismului şi cu conştientizarea faptului că profitul nu înseamnă neapărat valoare. Totul cuplat cu un public din ce în ce mai sensibil la problemele sociale şi la provocările climatice.
La final, aş dori să vă întreb ce proiecte româneşti de antreprenoriat social cunoaşteţi şi cum vedeţi aplicat acest model în țara noastră?
P.S.: Nu uitați că până pe 8 noiembrie vă puteți înscrie aici la Scoala de Bani (rămân recunoscător dacă alegeți echipa mea), pentru a învăța despre finanțele personale și a câștiga premii în valoare de 9000 RON!
E o idee foarte buna dar cine finanteaza proiecte sociale? Si trebuie finantare sustenabila, nu la inceput.
Ca proiecte in derulare, stiu de cele ale ViitorPlus (Punga Eco si Recicleta) si ale lui Ateliere Fara Frontiere.
Foarte interesant la nivel de concept insa nu stiu cat de aplicabil este in contextul economic actual cand responsabilitatea social corporativa a cam disparut de la noi din tara. Oricum, ideea lecturilor urbane mi se pare demna de remarcat !
I-am pus joi intrebarea “Care e perspectiva ta asupra antreprenoriatului social?” RESHMEI SOHONI — CEO http://www.seedcamp.org — si raspunsul sau a fost foarte diplomatic dar concluzia: deloc interesata de subiect! Deci social entrepreneurship trebuie sa devina sexy mai intai si apoi va atinge critical mass.
De la Cluj a pornit Little People care se ocupa de copiii si tinerii care sufera de cancer, si cei au supravietuit cancerul. Asociatia se bazeaza foarte mult pe investitia veniturilor realizate din afacerile presedintilor.
O alegere provocatoare in contextul in care cu totii ne-am format idea ca “banii se fac pentru si mai multi bani” in zona de for-profit si “binele pentru si mai mult bine” in zona de non-profit. Aparitia ideii “mai mult bine pentru mai multi bani” te poate scoate cu o perceptie de profitor care face bani pe spinarea celor care au probleme :). E ca si cum ai spune ca intre alb si negru griul e un dubios. Eu iubesc griurile, nu doar pentru ca sunt mult mai versatile ci si pentru ca lasa mai mult spatiu pentru inovatie si optiuni creative. Si iubesc si antreprenoriatul social. Pentru ca e versatil si creaza incluziune si independenta in locul dependentei de tip finantator – finantat. E nevie de curaj si creativitate insa si apropos de asta, @Lia daca ai un for-profit care sustine un non-profit fara sa aiba aceeasi misiune si aceleasi core activities care produc si bani si impact social e un parteneriat intre doua entitati nu antreprenoriat social.
Pingback: Ce mi-a placut 1-7.11.2010 and more « Stanciu Petronela
Sa fiu sincera si corecta find la o varsta inaintata si la cei 49 de ani am inceput sa ma pun la calculator care am achizitionat pentru copii dar spre supararea mea din cauza problemei pe care o intampinam in viata mea cu zi de zi la procese a trebuit sa ma invat sa lucrez pe calculator si sincer va spun cu mare placer…e dupa ce am prins pasiunea pe care o am de calculator dar spre supararea mea sa stricat acel minunat calculator si spre bucuria mea am primit un leptop de la fiul meu Adrian si nici nu pot sa va descriu pasiunea mea de acest Leptop minune cu care pot sa particip la nenumarate konkursurii.