“21 ani, f, încerc să mă transform într-un consultant” este descrierea unei tipe cu blog.
Nu-mi împrospătez lista blogurilor citite decât în urma unor procese riguroase de selecţie bazate pe nişte criterii pe care unii le-ar putea numi draconice.
Nu citesc decât bloguri atent selecţionate – ca boabele de cafea – şi recomandate doar de surse pe care unii le-ar considera ultime în materie de autoritate.
Nu încep să citesc regulat bloguri decât în urma unor meditaţii îndelungi asupra raţiunilor metafizice care m-ar putea îndemna să-mi sacrific timpul preţios citind ceea ce unii ar putea numi simplă maculatură virtuală.
Recomand doar bloguri scrise de oameni în ale căror algortimuri de creativitate cred cu ceea ce unii ar putea numi tărie.
Se întâmplă uneori ca un simplu gest, un simplă adiere a unui cuvânt să lumineze o situaţie, o persoană sau o idee. Un fruct căzând din copac, un apus de soare, o anumită lumină pe faţa cuiva – există oameni, vorba cuiva, care luminaţi dintr-un anumit unghi pot semana cu Hitler sau cu Mussolini, pot schimba aura paradigma unor priviri.
O simplă şi banală frază poate rezuma o întregă lume, la fel cum sunt simplu cuvânt poate prăbuşi un imperiu. Puterea sensului. Interţia minţii umane de-a căuta principii de ordonare în lume.
O palmă primită nu rămâne niciodată o simplă palmă primită. Imediat e codificată în agresiune, umilinţă, răzbunare sau, de ce nu, punct de vedere – “Eşti obiectiv, amice!”.
Primul test este să găseşti o conexiune mentală, cauzală, hermeutică etc. valabilă într-un anumit sistem de referinţă între o pisică şi un tanc. Bravo, deja ai găsit destule, nu-i aşa?
În acelaşi mod, dorinţa unei domnişoare de 21 de ani de a deveni consultant într-un viitor apropiat spune multe lucruri despre lumea în care trăim şi despre spiritul epocii. Să acceptăm că există doar o lume. Să trecem cu vederea că există atâtea lumi şi universuri încât rareori te nimereşti să fii contemporan cu propriul vecin sau cu propriul împărţitor de cearşafuri.
Prin urmare, mă recunosc înfrânt şi dau drumul unui sondaj lămuritor:
[poll=5]
Ce mandrii trebuie sa fie cei din blogroll-ul tau 😀
Cred ca trebuia mandri 🙁
este ca ne e greu sa fim contemporani si cu noi? cu cel/cea de acum 1 secunda mai devreme, nu? 🙂
dar faza cu impartitorul de cearsafuri m-a amuzat din cale-afara. exista asa ceva sau s-a fortat putin “cel cu care imparti cearsaful”? (ma rog, unu, doua,.. fie, trei cearsafuri) 🙂
*cu noi insine* adicatelea vrusai a spune
🙂 O sa zici k sunt nebuna sau k am ceva cu tine, dar nu e valabila nici una din variante, redactorul din mine poarta vina, mai citeste textul o data!
Te citesc cu placere, te gasesc interesant in scris, apreciez felul cum selectezi persoanele din blogrollul tau.
Atat!
Frate, parca ti-ai mai revenit cumva!
lol pentru faza cu http://adrian.filozofie.ro/cum-sa-devii-consultant-la-21-de-ani/#VotePoll
si care crezi ca a fost motivul pt care m-a ales pe mine? [sper ca nu pt ca am “facut sexul mult”!! 😀 ]
imi plac itemii chestionarului; cum i-ai ales?
Pingback: top posturi 10-16 noiembrie | McGogoo’s Hell - Blogu' lu' McGogoo
hmmm, cred ca trebuia sa ne dai si un link.
nu spune ca vrea acum, transformarea poate dura si 10 ani.
consultant…pe ce probleme? ca poate e vorba de astrologie… 😀
oricum, nu pot sa nu remarc inlocuirea uzualului “devin” cu “transform”, care pare cam ciudat in context….
deci, da, cred ca orice se poate, oricand, dar nu oricum si nu oricine…