Când am deschis ochii sâmbătă dimineaţa şi-am vazut lumină afară (trebuia să mă fi trezit la 4:30), era clar c-am pierdut trenul de la ora şase. Era opt jumătate, aveam patru apeluri ratate de la Andrei şi nu-mi venea să cred că sunt în Bucureşti. Am răscolit programul CFR, am sunat la o companie de transport intern, însă era prea tarziu. Cea mai optimistă variantă ar fi fost să ajung în Iaşi târziu spre seară. Inutil.
Îmi este foarte greu să comunic cât de mult doream să mă duc acum la Iaşi. Toată săptămâna trecută am muncit altfel cu gândul că la sfârşit mă voi fi în Iaşi. Am respirat altfel, cu gândul că voi fi în Iaşi. La naiba, tot ce-i mai bun în mine s-a format în Iaşul ăla. Oameni, îmi cer scuze de toată întâmplarea asta, nu mi s-a mai întâmplat niciodată să pierd trenul, să mă trezesc prea tarziu la asemenea ocazii.
Şi motivul a fost unul de un absurd ce mi-a provocat draci toată sâmbăta. Seara pusesem telefonul pe silence neştiind că dimineaţa şi alarma lui va suna anemică tot pe silence. Dincolo de zăpăceala asta, a trebuit să-mi sun prietenii din Iaşi pe care-i anunţasem că vin, să le spun c-am pierdut trenul, că nu mai pot veni, că draci.
În fine, întâmplarea în sine m-a pus pe gânduri. Tot week-end-ul n-am ieşit deloc din casă decât să merg până la Cărtureşti să-mi cumpăr memoriile lui Llosa. Mi-am luat câteva beri, am citit şi m-am uitat la filme.
De acum… probabil voi ajunge prin Iaşi cândva prin iunie când vor inflori teii de pe Copou.
La dracu. Se mai intampla…
Eu nu plec nicaieri.
Eu nu plec si nici nu vin. Dar uite ca azi va sfatuiesc sa veniti sau sa plecati INCET. Uite aici !
Uhm, nasol. Si mie mi s-a intamplat o mizerie dinasta candva.. dar de nervi eu am smuls ceasul de pe perete si l-am aruncat in.. celalalt perete:)) Ceasul meu cu Snoopy, vreau sa spun :))
Nu el trebuia sa sune oricum, ci telefonul..da, tot pe silence.
Solutia pt next time? Un CEAS domne, un ceas dinala comunist care face tzzzzaaaaarrrr pana-l opresti.
Iti trimit unul? :))
Imi pare rau ca n-ai ajuns la Iasi. Asta doream sa spun. Hugs.
prima reactie a fost sa intreb de un avion, ceva, apoi mi-am adus aminte cat costa :-S , so…tot teleportarea/telepatia/dedublarea si alte sainsficsane d-astea raman solutia 😀
eh, nimic nu e intamplator, right? poate ca ai “ratat” sa fii personajul principal din povestea care incepe cu “un tragic accident”…. nu baga astia la TV si ceva cu “un minunat accident” a facut ca….sa nu se intample nu stiu ce 😀
well … si mie imi parea chiar rau ca nu ajung, mai ales ca erai invitatul special 🙂
dana, ma flatezi nepermis de mult:)
hmmm…eu cred ca minti si ca ai preferat sa faci cu totul altceva cu altcineva..
anca, eu cred ca simteai nevoia sa spui ceva si chiar ai spus
E mult mai bine ca vii in iunie:P