“Pe bune, sincer!”
“Uite, îţi spun sincer că…”
Mi se ridică instinctiv un semn de întrebare când aud asemenea formulări. La fel cum “te iubesc mult” este o replică mai slabă decât “te iubesc”.
Când există nevoia de a întări o declaraţie, n-ar trebui să te foloseşti de gradul accentuat al sincerităţii acesteia pentru că:
– o declaraţie sinceră nu este în mod necesar adevărată
– o declaraţie întărită sincer spune despre propozitiile anterioare pe care le-ai emis că au fost mai puţin sincere. Iar dacă nu ai dori să se presupună acest lucru, atunci propoziţia accentuată ar trebui să fie 110% sinceră. Ceea ce este absurd.
Vrei o parere “sincera”?
Ai mare dreptate! 😉
Cand aveam prostul obicei cu “sincer”, Radu mi-a atras atentia exact asa: dau impresia ca nu am fost sincera pana atunci
eu am ticul asta, care imi aduce aminte si de “de obicei”. la mine “sincer” inseamna mai multe lucruri, care evident ca nu au legatura cu “sincer” cf. dex. si care, evident in urechea auditoriului starneste niste semne de intrebare. e la fel de suparator si induce tot atata confuzie ca un “ce bine arati azi!” “ai slabit” “e uimitor cat de sensibil esti” etc
stai si te intrebi….oare omul acesta cand e sincer cu adevarat si in ce crede pana la urma.
e ca si cum te-ai jura, cand Cel inviat in gurile tuturor zilele acestea a spus conform scriptelor Să nu juri pe nimic, ci să fie vorba voastră da, da; nu, nu
guilty as charged 🙂
o sa ma ocup personal de treaba asta cu “sincer” 😉
N-ai mai scris o data despre treaba asta?
e posibil să mai fi scris sau să fi citit tu în altă parte
Buna fotografie!,, sicer ,,…nu conteaza!
@jez: o combinatie perfecta 🙂
Sincer? O sa ma ocup personal de chestia asta! Ai toata increderea 🙂
Si mai aiurea e cand te pune sa-i arati cat de mult prin gesticulatii ca o continuare a lui mult . Ma simteam penibil cand ma juleam de propriile afirmatii.
Dar de acu o trecut 😉
@vorbaretu
:)) “sincer, de obicei nu fac chestii d-astea, si stii ca te iubesc foarte foarte mult, asa ca o sa ma ocup personal sa rezolvam problema” :))
Adi, am mai scris si eu pe SuccesDublu. Probabil de asta zicea Oana 🙂 .
Foarte interesant articol!:)
Pingback: Când sinceritatea este o aroganţă | Adrian Ciubotaru