Nu m-am mai tuns de anul trecut, de dinaintea sarbatorilor. In acest an m-am lasat purtat de un pattern ciudat: incep sa par nebarbierit de vineri dimineata pana duminica seara. 

Week-end-ul trecut am fost la un vernisaj de pictura si m-am simtit bine alaturi de frantujii Andreei. Compliment primit: vorbesc mai bine franceza decat Ségolène Royal care se pare ca e vestita pentru dezacordurile ei gramaticale. 

Ieri am fost la Radiolynx la emisiunea pilot a lui Bobby. Dupa cum ma asteptam, mi-au scapat si cateva lucruri inteligente. 

Intr-o doara ma apucasem sa citesc Cimitirul Animalelor, insa dupa ce Jen mi-a spus ca nu e cine stie ce, m-am lasat pagubas.

Am printat o gramada de foi de si despre Michel Foucault, intr-o munca de documentare ale carei roade sper sa se vada curand.

L-am scos din blogroll pe Dragos Bucurenci si l-am inlocuit cu m al carui blog se califica mai bine referitor la ceea ce vreau eu sa recomand aici.

Am gasit doua articole  bune despre blogging si noua generatie : Blogging, the nihilist impulse si Kids, The Internet, and the End of  Privacy 

Mihai si-a lansat un nou blog aici.

In ultimii doi ani am facut putine lucruri de care mi-e rusine , iar unele sunt mai grave decat le-ar banui multi din cititorii mei. Inainte faceam si mai multe lucruri rusinoase, insa printre cele mai neinspirate alegeri a fost renuntarea la ritualul lecturii. Asta nu inseamna ca nu am mai citit nimic, ci doar ca am citit rar si grabit, iar ponderea cartilor de beletristica a fost rusinos de mare. Renuntarea la ritualul lecturii e mai grava decat renuntarea la lectura in sine. Ritual ei te transmuta ontologic, in timp ce lectura fara ritual iti zgaraie rani si orgolii vechi. Desi am ocolit si inca ocolesc multe lucruri, nu mi-am pierdut niciodata increderea in steaua mea si destinul ce cred ca-l am.

Recunosc ca am scris textul Exista o cantitate de ganduri publicat pe blogul lui Andrei Rosca si cred ca nu as fi fost recunoscut daca in prealabil el nu ar fi scris la mine. Schimbul acesta (de mame, glumeam) a fost o experienta interesanta. A fost ciudat la nivel de proprie casa primindu-l aici si m-am simtit ciudat la nivel de posesivitate oferindu-i un text bun, insa se merita din plin continuat acest experiment si pe alte plaiuri virtuale.

Am mai pus cateva poze recente la profil si l-am adaugat permanent pe Alex Gavan la Must click.