E primul meu articol despre o mașină și te rog să fii îngăduitor. Nu este un review (n-am competența necesară), mai degrabă împărtăşesc o părere personală despre modul cum am interacționat timp de trei zile și 1300 de km cu un Citroën C4.
Ținând cont că până acum am condus un Golf 4 și o Škoda Octavia, C4 mi s-a părut venit din altă galaxie. A fost o încântare să ne cunoaştem şi să petrecem un week-end împreună urmând un traseu de la Bucureşti la Miercurea Ciuc, apoi prin Pasul Ghimeş către Moineşti. A doua zi am bifat barajul de la Bicaz, Lacul Roşu şi Târgu Neamţ (cu o vizită la Humuleşti şi Cetatea Neamţului) întoarcându-ne seara în Bucureşti.
Voi detalia mai departe ce mi-a plăcut la această maşină, însă de departe surpriza a constituit-o cutia automată cu transmisie robotizată.
De ce mi-a plăcut? M-a ajutat prin Bucureşti unde în traficul aglomerat eşti nevoit să te “răzgândeşti” de foarte multe ori şi m-a eliberat de schimbatul vitezelor lăsându-mi mai multă atenţie pentru celelalte manevre. De asemenea, m-a ajutat la drum lung şi sunt sigur că aş fi obosit mult mai repede dacă aş fi avut o cutie manuală.
Singurul minus pe care l-am simţit la acest tip de cutie a fost modul cum te suprinde uneori când vrei să o calci mai puternic. Face o pauză când schimbă şi apoi maşina se smuceşte. De exemplu, dacă ești într-a cincea și apeși mai ferm accelerația, e foarte posibil să schimbe automat într-a patra și abia după o scurtă pauză să tâșnească. Nu se pretează unui condus sportiv (cum am observat că e moda prin România), însă n-am simţit deloc că e leneşă când ai nevoie de un demaraj mai serios.
Dincolo de cutia automată, am mai apreciat:
– farurile care urmau traseul volanului
– la curbele mai strânse, pentru o vizibilitate mai bună, se aprinde un proiector lateral (din manual: proiectoare ceață cu funcție “cornering”)
– sistemul Start-Stop (când opream la semafor motorul se oprea la rândul lui, iar când doream să plec și luam piciorul de pe frână motorul pornea instant)
– scaunele cu funcție de masaj şi reglare pe înălţime
– oglinzile laterale care te avertizau (un led) când o altă mașină se afla în unghiul mort
– am descoperit beneficiile cotierei la drum lung
– scaunele foarte comode (aici am primit feed-back și de la domnișoara din dreapta)
– senzorii de parcare care te avertizau sonor când te apropiai prea mult de o altă maşină
– consumul mediu undeva în jur de 5l/100 km
– un mic spațiu frigorific între scaunele din față
Au mai fost două lucruri utile de care totuși nu m-am bucurat căci pur și simplu am uitat de ele: priza de 220 V și acoperișul din sticlă.
Cuiva experimentat lucrurile de mai sus pot părea banale şi deja obişnuite pe multe alte modele, însă pentru mine a fost o primă întâlnire şi entuziasmul a fost cu atât mai mare. Noul C4 mi-a dat senzaţia că este o maşină destul de comodă pentru drumurile lungi și destul de vioaie pentru traficul bucureștean (Cabral a avut dreptate să mă îndrume către acest model din gama Citroën).
Toate pozele din această excursie le-am pus aici.
Alte review-uri despre acest model am citit pe cerecomand.ro, automarket.ro şi 0-100.ro.
