În ultimul timp, am visat – reluând la precizie aceleaşi întâmplări – câteva situații concrete trăite recent, iar într-un final m-am trezit – datorită visului – privind într-o nouă lumină ceea ce am trăit.
De exemplu, am visat o întâmplare petrecută în aceste săptămâni cu un amic și în vis mi s-a părut că respectivul amic abuzează de încrederea mea. Ceea ce mi s-a părut ciudat, de vreme ce visul nu prezenta nimic în plus, a fost imaginea și senzația că ceva nu s-a petrecut firesc în întâmplarea cu respectiva persoană.
Ce s-a schimbat de fapt, de vreme ce în vis faptele erau prezentate cu acuratețe, în acelaşi fel, fără nimic în plus?
Diferit în vis a fost distanța dintre mine și fapte, distanță care m-a făcut să realizez că ceea ce am trăi poate fi altfel interpretat altfel; nu neapărat că eu am ajutat pe cineva, ci mai ales că acel cineva a abuzat de încrederea mea.
Azi am avut al patrulea vis din aceeași serie (motiv suficient pentru a observa un pattern), iar glumele obișnuite ale unui cunoscut mi s-au părut total neinspirate în vis, deși în viața reală eram înclinat să le gust.
Visul mi-a prezentat o dimensiune nouă a faptelor datorită distanței de la care erau prezentate acestea. Cu alte cuvinte, lucru evident când vorbim de noi dimensiuni, visul s-a constituit pentru mine ca parte a unui un proces creativ.
Mergând pe firul aceleiași idei, înțelegi de ce scrisul și povestitul unor întâmplări din viața ta, aduce o lumină nouă tocmai prin distanța care o instituie între fapte și reamintirea lor. Când povestești o întâmplare, deși nu distorsionezi faptele, ceva nou se întâmplă, ceva cu totul nou este adus pe scenă, iar aceste lucru este vital pentru înțelegerea a ceea ce ai trăit.
Am pornit de la un caz particular, însă nu e deplasat să spun că povestirea prin scris (ținând un jurnal, scriind pe un blog) a unor întâmplări din viață te ajută să înțelegi mai bine ceea ce ai trăit. De multe ori, ne consultăm cu ceilalți, tocmai pentru că aceștia ne pot oferi o lumină nouă asupra faptelor datorită distanței la care sunt situați. Poate tu vezi altfel lucrurile.
Este ceva firesc uman de a lua distanță față de propriile întâmplări, față de propriile trăiri tocmai pentru a nu te lăsa trăit de evenimente. O euglenă verde nu poate lua această distanță din simplu motiv că este subjugată stimulilor pe care îi primește. În schimb, omul are posibilitatea, prin tot felul de procese creative, să se distanțeze de stimulii vieții reale, să re-creeze alți stimuli pentru a dobândi noi perspective.
… și noi experiențe prolifice.
Mi-a plăcut foarte mult ce ai exprimat în articolul acesta.
N-am avut experiența de a privi distanțat, prin vis, experiențe trăite. Ori nu mi le amintesc.
Cert e că mi s-a întâmplat să povestesc scene din viața mea pe care – în timp ce le povesteam – le-am gândit și simțit altfel.
Ai pus degetul pe o chestie foarte interesantă.
Te-aș felicita dar ar fi redundant.
Mulțumesc pentru lectură, oricum!
Referitor la intrebarea “Ce s-a schimbat de fapt, de vreme ce în vis faptele erau prezentate cu acuratețe, în acelaşi fel, fără nimic în plus?”
Stii ca se spune ca folosim cam 10% din capacitatea creierului. Eu numesc restul de 90% subconstient. Iar visele cred ca sunt modalitatea subconstientului de a ne transmite niste mesaje de care nu eram…constienti evident :).
Observam niste fapte pe care pe moment nu le interpretam sau nu le acordam importanta dar dupa un timp, ne aducem aminte de ele (constient sau subconstient) si le gasim un sens.
Parerea mea 🙂
Placut articol ! Ai atins cu gingasie o zona necunoscuta a fiintei noastre, fie ea subconstient, fie altceva. Rareori citesc de doua ori la rand un articol.Acesta este unul dintre ele 🙂
@Vlad: nu folosim doar 10% din creier 😛 Il folosim cam pe tot, altfel care ar mai fi fost rostul unui ditamai creierul? Nu-l folosim pe tot deodata, ci anumite parti ale sale, in functie de activitatea pe care o facem, asta-i alta poveste.
Ceea ce ai descris e unul din lucrurile pe care se bazeaza si anumite tipuri de psihoterapie. Dupa ce povestesti ceva, te poti uita cu “alti ochi” la ceea ce s-a intamplat si incepi sa constientizezi si alte semnificatii ale aceluiasi lucru. Iar asta te face ca pe viitor sa traiesti mai nuantat situatii pe care, altfel, le-ai trai cam in acelasi fel sau ai intelege din ele cam aceleasi lucruri. E ca si cum in acest fel te “decentrezi” si ai o viziune mai larga. E un proces minunat care ne ajuta sa vedem mai mult decat ceea ce pare atat de evident la prima vedere. Doar sa ne luam timp pentru asta!
eu cred ca e vorba de niste frici la mijloc.
si mie mi s-au intamplat chestii de genul asta, sa zicem fac o traducere, primesc feedback ca e foarte buna, sunt foarte mandra de mine, si apoi visez traducerea respectiva plina de dezacorduri (pe care nu le facusem). ajut un prieten, imi multumeste sincer, imi spun in gand sunt asa o fata buna! 😛 si apoi visez noaptea intamplarea respectiva, ajutorul meu, si in vis asteptam ceva si nu primeam si eram dezamagita.
recunosc aici fricile mele.
tu le recunosti in ce ai visat pe ale tale ?
nu e vorba de alta perspectiva, lucrurile s-au intamplat cum s-au intamplat. amicul ala nu profita de tine, tie ti-e frica sa nu se profite de tine.
glumele nu erau chiar atat de proaste (oricum orice gluma e mai amuzanta la momentul la care e spusa decat dup) ti-e tie frica de naturalete, superficialitate, etc.
si in vise in nici un caz nu ies distanta, din contra. se activeaza si subconstientul