Cele mai scumpe chestii ce le-am cumparat azi de la Mega Image au fost cele mai proaste. O salata (nu spun care) si un baton de salam (nu spun de care) aveau un gust extrem de artificial. Cele mai ieftine chestii mi-au fost cele mai folositoare. Cartofii (pe care i-am ales cu rabdare) si berea la 2L m-au ajutat sa trec peste disconfortul gastronomic initial. Am platit pentru informatia de a afla ca unele lucruri scumpe (de la Mega Image) sunt proaste. Asadar, daca m-am intepat si eu, va rog intepati-va si voi!

Ieri am primit o recomandare pe care o voi transmite si aici. Prietenul Mihai are uneori idei filozofice pe care si le exprima in texte de genul acesta: Sharing philosophies. Cand citesc filozofie imi aduc aminte ca un repros de www.filozofie.ro. Un apel catre inspiratie ce lancezeste de cateva luni si pe care sper sa-l demarez, sa-l demaram, sa se demareze cumva, candva.

De o saptamana si ceva, aceasta pagina a devenit mai vizitata. Motivele sunt destul de clare. Ma simt in continuare flatat si onorat ca majoritatea vizitatorilor sunt cei care acceseaza direct (si regulat?) site-ul, iar nu cei care se ratacesc prin motoarele de cautare sau care dau click-uri aiurea.
Nu mi-am gasit cititorii pe care mi-as dori, care m-ar pune pe ganduri. Am scris un post in care am recomandat un articol de-al lui Plesu si n-am primit nici o reactie. Probabil i-au scris toti lui Plesu. Textele (de scandal) dinainte si dupa recomandarea mea au fost comentate din plin (ca la coada la pepeni). Invidiosilor le transmit ca am o viata mai pitoreasca decat pare.

La final, ma mai risc totusi cu o recomandare: acest interviu cu Cristian Bădiliţă. Eu l-am gasit acum cativa ani buni prin volumul Eliadiana de la Polirom, iar de atunci stima si aprecierea pentru acest om a ramas neclintita. Despre Dan Brown, despre cioranita, despre erotism si fleacurile pe care tinerii romancieri le abordeaza si despre multe altele puteti citi in interviul mentionat mai sus.

     Azi am luat prima dată o bucată din turta dulce lăsată de V. duminică. Am aruncat-o în frigider şi-am uitat de ea. Mi s-a parut ciudat şi simpatic să vii cu turtă dulce la un futai duminical. Azi am văzut punga cu turtă dulce si-am luat una. V. cred ca e singura persoană ce-a fost alături de mine in perioada asta. E pompos spus “alături de mine” (doar nu am căzut la pat), îns5ă i-am simţit solidaritatea de pe pozitii… erotice, i-am spus, însă m-a contrazis. Mi-a spus de ce face lucrurile astea, însă am uitat. Ne stim de mai puţin de două săptămâni, însă parcă m-a creditat ca cineva care mă ştie de mult timp. Să ne futem şi să stăm de vorbă, si-ar dori. În schimb, am învăţat-o să zică hai pa şi emoţionant.

     Fără Eliade, fără Palahniuk îmi trăiesc această perioadă de tranziţie din năpârlire-n năpârlire.

    Omul care traversează o camera plină cu rahaţi, deşi nu calcă în nici unul, când iese afară tot pute. 
                                                    proverb chinez

Daca fiecare spermatozoid este sacru, atunci masturbarea este un act de dezertare.Iar daca sacrul nu e masturbare inseamna ca tot ce este sacru coincide cu creatia.

Psihic si fizic, masturbarea nu are simptome plenare erotice. Nu-l poti crea pe Celalalt din imaginatie si exista lichide ce nu se emit in timpul masturbarii, insa apar in timpul actului sexual cu o alta persoana.

Impactul societatii asupra actiunii de masturbare este ceea ce creaza presiunea.

De la ce distanta Celalalt poate exista langa mine pentru ca gestul meu erotic sa nu poate fi considerat masturbare?

Sexul e probabil cea mai puternica lunga si lata autostrada umana.

Omul se poate imbogati spiritual prin sex, animalele nu

Daca se poate imbogati spiritual prin actul de a se hrani (care poate fi un gest ritual) la fel si in cazul sexului (care inca mai e considerat ritualic in multe culturi).

Gesturi contractuale se regasesc si-n cea mai candida iubire.

Suntem condamnati la umanitate indiferent ce-am face. Nu exista mai jos. 

  Titlul e amagitor, doar ca sa dea bine si sa atraga atentia. Doream sa incep un text despre sincronicitatea in care ma scald de cateva luni bune. Vin de la munca, intru-n bloc si observ aceeasi situatie: primul lift e la etajul sapte, iar al doilea lift e la parter. Trebuie sa fie un semn pe care nu stiu cum sa-l descifrez. Repetitia asta are totusi un efect bun: imi creaza, pe langa alte lucruri, iluzia unei lumi coerente si ordonate. Asta e si misterul horoscopului: ne creaza iluzia unei lumi coerente si inter-dependente. Daca viata mea este influentata de cutare astru, inseamna totusi ca viata mea are o insemnatate.

Dupa toata tiganeala ultimelor zile, ma simt calm si seren. Momente cand Buddha imi pare un banal Don Juan, clipe atat de zen incat Isusimi pare un plangacios ce-a avut o bunica prea aspra in copilarie.

  Aceasta este doar o latura. Cealalta imi spune ca as mai vrea s-o mai fut. Pentru unicitatea sufletului ei, pentru inertia fortei vitale, pentru setea mea de experiente culturale. Caci poate ea e animalul meu psihopomp. Cracii ce insotesc experienta in care eu imi camuflez ezitarile.
  Am cunoscut destule fete sub sigla “experientelor culturale”, nu cred c-am convins pe nimeni cu aceasta expresie (poate doar un ciudat simt al umorului), chiar daca am obtinut ce-am dorit. Cred in continuare ca nu voi fi crezut in “aceasta gaselnita de-a mea de-a obtine pizda”. 

  Am umplut-o de vanatai si parca mi-e ciuda c-am fost prea bland, prea soft, prea menajant. Ii priveam cracii subtiri si ma gandeam ca femeia asta merita fututa, apoi batuta si apoi iar fututa. Nu stiu daca stiu ca ea merita asta sau stiu ca nu stiu ca eu merit asta. Nici nu stiu de ce am avut draci in mine cand am futut-o, universul nu s-a oprit din loc, nici o problema majora nu mi-a fost rezolvata de climax, iar dupa doua tigari si cateva guri de bere, dupa un sfert de ora, dracii au aparut.
  Cand (cu o zi inainte) mi-a spus ca:
  – Te-as fute acum si aici
 eram deja decis, in masura in care mecanismele deciziei au de-a face cu ceea ce unii numesc libido.
 

Sunt unul din cei mai inteligenti şi mai naivi oameni pe care i-am cunoscut. Sunt atât de sigur de steaua mea încât dacă s-ar scula Eliade din mormânt şi mi-ar spune “Esti zero”, tot nu l-aş crede. M-am născut şi am crescut în spiritul unei optimism amăgitor ce mi-a perpetuat mereu iluziile de a merge înainte. Cad mereu in picioare pentru ca m-am antrenat in echilibristica, pentru ca nimeni n-a contat atat de mult incat sa-mi cer scuze pentru ca sunt eu insumi. De ce n-a contat? Pentru ca nu voi lua pe nimeni cu mine in mormant.
Sunt atât de sigur de valoarea proprie încât chiar de-aş fi deportat mâine in Katmandu, ştiu sigur c-aş supravietui, sunt convins c-aş putea s-o iau de la zero, la fel cum am luat-o de atâtea ori în viaţă. Aş învăţa limba locală, aş continua să scriu, să evoluez spiritual indiferent de mediu, conjuncturi, oameni si fatalităţi.

Am venit în Bucureşti cu 700.000 în buzunar lăsând în urmă un Iasi în care mă aflam in plenitudinea sentimentului de acasă. 700.000 din care a doua zi mai aveam mai puţin de jumătate căci luasem flori pentru ziua prietenei prietenei mele. Într-atât de acasă încât aveam nevoie de provocările şi luptele unui câmp străin. Într-atât de străin încât puterea interioară constă în a te simti acasă oriunde te-ai afla.
Rămân acelasi emoţionant, filozof, futacieux şi sapienţial si-n Romania, si-n Nepal, si-n Ţara de Foc. Acelaşi lipsit de scrupule şi de sentimente, egocentric şi insensibil, un Dinu Paturică al globalizării. Orgoliul meu n-a rănit decat pe cei slabi, iar mândria mea n-a deranjat decât aripile de plumb ale celorlalţi.
N-am putut sta prea mult într-un loc dintr-o prea mare fidelitate faţă de frumuseţile unei lumi minunate. Nu m-am lasat niciodată confiscat în totalitate de o persoană, de o prietenie, de o iubire. Flacăra mea n-a ars niciodată doar într-un singur un singur ochi. Psihanaliză sau metafizică? Gaura de la macaroană sau mersul pe jos?

Malgré tout, nu mi-am negat niciodată originele. Le-am exportat cu mândrie ori de câte ori a fost nevoie. Voi rămăne mereu mândru de Moineşti, de pula mea moldavă si de geniul meu moldovenesc cu tot curajul şi riscul de-a mă expune.

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu convingerea că port în mine o comoară, văd că nu mă aflu încă printre clasici şi mă apuc de treabă.

O vedeam cum se zbate in timp ce-o …, tinand-o de par.
– Sa ma opresc?
– Vrei sa te opresti?
Nu vroiam.

se cheama formatia pe care am descoperit-o recent si de care nu ma pot desparti. Piesa de rezistenta este Voila’l’été.
Cautati-o pe retea, se merita.