Author Archives: Adrian Ciubotaru

Am început să scriu pentru thechronicle.ro

the032Am început, onorat fiind, să colaborez pentru revista online thechronicle.ro. Voi avea două articole pe săptâmână, iar această  colaborare constantă mă obligă să revin mai serios la eseistica cu parfum filozofic care m-a consacrat.
Zilele trecute mi-a apărut primul articol pe care vă invit să-l citiţi pe pagina revistei:

Câtă informaţie socială putem extrage dintr-un râs?

Teoria că oamenii mulţumesc destul de rar pentru că se expun social atunci când o fac se poate verifica în mod paradoxal şi în cazul râsului. Atunci când mulţumim transmitem informaţie despre noi înşine. [Continuă lectura articolului]

Câteva informaţii despre thechronicle.ro (culese din comunicatul de presă)

Revista se adresează unui public care vrea să iasă din blazare, unui public extrem de atent la ceea ce citeşte, la ceea ce i se oferă. De aceea, aduce în atenţia cititorilor subiecte de actualitate, întâmplări, evenimente reflectate într-o manieră personală, unică autorului. În fiecare articol se găseşte şi o recomandare: de conduită, de judecată, de atitudine.

thechronicle.ro acoperă subiecte din artă (cinema, teatru, fotografie, performance art, literatură etc.), politică internă şi mai ales internaţională (evenimente, analize, previziuni), societate, sport, lifestyle, media, ştiinţă, reality, opinii, interviuri, conţinut video & foto propriu.

“Prin intermediul thechronicle.ro ne dorim să coagulăm un public şi un grup de autori care tratează informaţia imediată sau atemporală cu echilibru, sub regula interpretării curajoase, rafinate şi documentate”, a declarat Rareş Petrişor, manager proiect.

Discuţie neîntreruptă

După episodul anterior, urmează mai jos o discuţie mai puţin – cu excepţia pisicii – întreruptă cu Dragoş C. Butuzea.

Pe scurt, s-a discutat despre:
– Bunului Samaritean
– caracterul subversiv din punct de vedere social al bucuriilor intense, al durerile intense, al iubirilor intense
– un om plângea în hohote pe o bancă în parc
– prietenii sunt ca nişte ferestre către lume
– când vrei să te schimbi, prietenii cei mai apropiaţi vor fi primii oameni care-ţi vor rezista schimbării
– schimbarea mea te obligă pe tine (ca prieten) să accesezi un nou set de informaţii despre mine
– sunt categorii de oameni cărora le este tolerată încalcarea anumitor reguli sociale
– sunt adevăruri care ne destabilizează ca personalitate
– prietenii sunt o formă de mass-media socială

Sâmbătă seara, mi-a îmbogăţit playlist-ul cu câteva melodii noi recomandate de câţiva din prietenii de pe twitter. Pe fundalul discuţiei de mai sus, majoritatea melodiilor au fost ascultate din acest nou set cu melodii:

Armin van Buuren feat. Jacqueline Govaert – Never Say Never – @OanaPortase
Nouvelle Vague – Ever Fallen In Love – @didyana
Muse – Feeling Good – @books_express
Editors – The Racing Rats – @alexveja
Snow Patrol – One Night Is Not Enough – @alexveja
Jamie Cullum – Catch The Sun – @alexveja
Mia Braia si Petre Alexandru – La fereastra unde doarme o pisica – @aiurea
Sneaker Pimps – Underground – @Sa_rA_N
Anthony Hamilton – Comin’ From Where I’m From – @Sa_rA_N
Frou Frou – Let go – @Hilkee
Gene Loves Jezebel – Love Keeps Dragging Me Down – @blueanka
The Last Shadow Puppets – My mistakes were made for you – @blueanka
Empire Of The Sun – We Are The People

Arta transformării stării de spirit


(via textier.ro)

N-am găsit până acum niciun om care să nu-şi dorească să se schimbe sau care să nu fie într-o anume etapă a procesului său de schimbare.
Ne schimbăm, avem gânduri de schimbare sau tocmai ne-am schimbat.

Nu e vorba de schimbare propriu-zisă, cât mai ales este vorba de o transformare interioară pe care cu toţii o căutăm. Evoluţia nostră nu înseamnă atât acumulare de resurse, cunoştinţe şi poveşti, cât un drum lung şi sinous al transformării de sine.

Transformându-mă, îmi recalibrez ochelarii prin care privesc lumea şi, în cele din urmă, lumea însăşi mi se recalibrează.
Te schimbi pe tine, se schimbă modul cum priveşti lumea, se schimbă lumea. Acesta este traseul.
Există mai multe legături şi corespondenţe între sufletul nostru şi lume decât am putea bănui. Lumea din jur se configurează după starea noastră de spirit.

Universul este cel mai bun sistem de feed-back.

O zi ploioasă ni se pare tristă pentru că deja există prea multă ploaie în sufletul nostru.

În jurul nostru se învârt doar oameni pe măsura stării tale de spirit. Dacă ne nemulţumesc oamenii cu care suntem înconjuraţi, este “vina” noastră. Dacă “ne” nemulţumesc evenimentele şi poveştile trăite zilnic, este “vina” noastră. Atât am putut atrage în viaţa noastră, astfel s-a oglindit starea noastră de spirit.

Starea de spirit este poziţionarea noastră un univers. Ni se întâmplă lucruri pe măsura stării noastre de spirit. Nici mai mult, nici mai puţin.
Ghinionul este o stare de spirit, împiedicarea este o stare de spirit, la fel cum oamenii sunt predispuşi la tot felul de accidente datorită unor stări de spirit.

Putem schimba multe lucruri din jurul nostru, dacă ne schimbăm starea de spirit. Dacă ne schimbăm starea de spirit, vom începe să cunoaştem alţi oameni, vom atrage alte alte conjuncturi şi astfel alte poveşti vor începe să roiască în jurul nostru.

Cum a fost la BeerTweetMeet

Când trecerea timpului devine pe-trecere atunci îţi dai seama că a fost o petrecere bună la BeetTweetMeet. Cu alte cuvinte,  ce s-a întâmplat aseară poate fi considerat(ă), în unele culturi, drept o petrecere foarte tare.

Ideea petrecerii a pornit de la câţiva oameni, a escaladat cu anunţarea unui imens eveniment, a devenit deja isterie printre twitteri si bloggeri şi probabil va deveni istorie în rândul fetelor pe care le-am pupat/sărutat.

Ideea a pornit de la Claudiu (@JustF0rFun), a fost digerată de Millenium Communications, a trecut prin bere gratuită de la URSUS Breweries & berebelgiana.ro şi a culminat cu sesiunea de karaoke. Cine nu a răguşit aseară este rugat să se ridice şi să iasă afară!

Video de la karaoke:
1copolovici cântând
2webmyc făcând introducerea
3Ionuţ Oprea cântând pe Nothing else matters
4Marie Jeanne şi Maldita
5 – dansul ca la nuntă
6 – Karaoke 1 Club Downstairs
7 – Karaoke 2 Club Downstairs
8jointuletz dansând
9 – de la encu

Impresii am găsit la Alex, la aBogdan, Costin, Sorin Rusi, Corina, hoinaru, chinezu, Copolovici, Raluxa, Tara.
Poze… POZE, cu comentarii total neinspirate, am găsit… am găsit la GeoAtreides. La Sorin Rusi, la Piticu. La Marian Sarau. La webmyc.

Gagici bune, dansuri de împerechere, distracţie alături de oameni faini, vechi şi noi, alături de gaşcă, vorba cuiva… alături de creuzetul viitorului acestei naţiuni.

Sunt răguşit, am febră musculară, aud în ceaţă şi încerc să mă dreg cu o cafea cu whisky.

Voi edita acest post pe măsură ce voi găsi impresii, poze şi filmuleţe noi.

Escapada la mare – #twitscapades

Cafe bar by AdrianAm absentat puţin şi revenind după două zile în Bucureşti parcă am vizitat un alt univers.
Lui Bobby Voicu i-a venit ideea #twitscapades, iar luni dimineaţa eram în două maşini în drum către mare.

O gaşcă mare: Corina, Diana, AsociaţiaCSG, Sorin Rusi, Vlad Balan, Buddha, Bobby Voicu.
Am trecut Dunărea cu bacul, am oprit la cetatea din Adamclisi şi la monumentul triumfal Tropaeum Traiani, am admirat partea de sud a Dobrogei.

Prima baie printre bolovanii din apa de la 2 Mai, ciorba de fasole de la terasă, peştele imens mâncat de Vlad (cât a costat? 100 RON?).

Vama Veche. Vila Doriana, baia de la miezul nopţii în lumina Lunii (cu melodia aceasta sunând pe plajă), dansul pe nisip (febră musculară apoi), întâlnit pe Iulian Tănase, discuţiile nocturne din foişorul pensiunii, toate acestea au creat amintiri frumoase.

Dincolo de toate, rămâne o constantă pe care am întâlnit-o şi la Blogtrip: am râs, am râs, am râs. Se râde cu lacrimi în excursiile astea, semn al unei bune-dispoziţii permanente!

Update: poze

DSCF6463 DSCF6474 DSCF6505 DSCF6513

No more redirect

Adresa adrian.filozofie.ro nu mai face redirect către adrianciubotaru.ro care a rămas singura adresă activă pentru acest blog.

Sunt mult bloguri care au în blogroll adrian.filozofie.ro, iar rugămintea mea este – în cazul în care recomandarea mai rămâne valabilă – să modificaţi legătura către acest blog cu adresa actuală.

Ce mesaj ţi-ai trimite în viitor?

Portret-96_01
Este o leapşă primită de la Gramo care m-a pus pe gânduri, iar mesajul este în felul următor:

Dragă Adrian,

Îţi spun astfel pentru că sper că-ti plac (cel puţin în trecut ştiu că îţi plăceau) oamenii care-ţi spun Adrian. Pe lângă aceasta, sper că acest email îl vei citi pe terasa hotelului dintr-un oraş mare care face parte din turneul internaţional al ultimei tale cărti.

Vor trece zece ani când vei citi acest mesaj şi sunt convins că vei fi găsit ceea ce ai căutat dintotdeauna: provocări care-ţi lărgesc graniţele fiinţei tale.

Sunt convins că vei fi încercat zeci de lucruri care nu ţi-au ieşit şi alte zeci de lucruri care ţi-au ieşit, că ai cunoscut sute de oameni frumoşi, ai văzut o multime de locuri interesante şi ai scris câteva cărţi apropiate de sufletul tău.

Îmi doresc să-ţi fi păstrat acelaşi tremur interior pe care îl aveai când erai mai tânăr, aceeaşi curiozitate şi pasiune, în acelaşi timp să-ţi fi câştigat mai multă răbdare şi linişte. Acea linişte care te îndeamnă să îndrăzneşti mai mult.

Cele bune,
Adrian

Aş fi foarte curios cum se va privi Dragoş C. Butuzea în oglinda propriului viitor.

Foto: Cristian Radu

Viitorul stă în nişă – Re:Seminar

Am fost ieri la Re:Seminar eveniment care reprezintă, după cum o spune iniţiatorul, o extensie a proiectului Re:Fresh.
Prezentările participanţilor pot fi găsite aici. Cele mai interesante sunt acestea: 1 şi 2.
Poze şi impresii (până la această oră): Cristian Voiculescu, Tara Duveanu, Raluca Popa, Stefan Murgeanu, Mihai Irinel Popescu, Dana Lazar, Radu Restivan, Sabina Cornovac.

Concluziile mele

“Nu există blogosferă”ipoteza lui Costin m-a trimis cu gândul la o idee mai veche: blogosfera este o hartă afectivă. Cu simpatii, antipatii, grupuleţe de interese, cu o bursă a favorurilor extrem de activă (tu ma ajuti aici, eu îţi rămân dator şi te ajut dincolo), bisericuţe şi solidarităţi specifice.
Nu este nimic nou si anormal aici, orice comunitate se reglează pe baza aceleiaşi principii.

Cum ducem blogurile in mainstream? mi s-a părut o problemă falsă şi păguboasă. Blogurile sunt deja mainstream, aceasta trebuie să fie poziţionarea. Dacă mainstreamul este în altă parte, vom căuta mereu legitimare şi validare în altă parte, chestie care creează, să folosesc un termen de specialitate, low social value.

M-am plictisit de aceleaşi probleme când se vorbeşte de bloggeri. Nu toţi bloggerii caută exclusivităţi, nu toţi bloggerii au mize jurnalistice.

Înţeleg uneori accentul exagerat pe furturile de content şi sursele necitate, sunt lucruri adevărate, însă am impresia că dincolo aceste lamentaţii nu se mai construiesc poduri de comunicare.
Ideea genială că “toţi politicienii mint şi toţi jurnaliştii fură” a fost inventată probabil în somn.

A fost a treia oară când i-am atras atenţia lui Vali Petcu asupra atitudinii lui în timpul unui eveniment.
La RoNewMedia la o discuţie pe hol.
La Blogtrip Workshop Oradea (unde am fost blând şi i-am înţeles răspunsul).
La Re:Seminar, aseară.
Înjurăturile, limbajul corpului, glumele “între noi”, impresia de “mă joc şi eu pe la evenimente”, băşcăliile asupra organizatorilor, întreruperea celorlalţi vorbitori, intervenţiile fără microfon. Toate acestea sunt o lipsă de respect faţă de organizatori (care se străduiesc să imprime un caracter de seriozitate unui eveniment) şi faţă de un public (care nu este format doar din bloggeri) pe care dorim să-l câştigăm.

Pentru prima sa ediţie, Re:Seminar a fost un eveniment consistent (a sărit de treapta “să ne mai vedem”) unde s-au enunţat păreri pertinente, multe idei ajutătoare pentru “începători” şi a fost iniţiată o discuţie cu bătaie lungă în ce priveşte construirea brandurilor (personale) on line.

Se spune că femeia…

Provocat de Marie Jeanne, am scris un articol despre femei pentru hotcity.rosite de cultură urbană feminină:

Se spune ca cea mai buna metoda sa agati femei se intampla atunci cand ai altceva mai bun de facut decat sa agati femei. Cu alte cuvinte, vezi-ti de treaba, vezi-ti de visurile si idealurile tale, iar pe parcurs se vor intampla si femei. Se spune ca femeile sunt destepte si te simt.

Te simt cand esti fals, te simt ca le vrajesti, te simt cand o dai de gard, te simti cand le minti. Ce nu se spune este insa faptul ca femeile aleg minciunile si vrajelile in care doresc le creada. Femeile aleg scenariile de seductie pe care le doresc sa le traiasca. Se spun multe lucruri despre femei, exista o literatura intreaga, exista o mitologie intreaga si sunt convins ca mult cred ca exista o religie intreaga, insa eu vreau sa punctez aici doar cateva idei. Femeia este un instrument social de marketing.

Citeşte articolul întreg.